Arta atentiei depline in lumea moderna

    Învățăturile lui Osho, unul dintre cei mai cunoscuți lideri spirituali ai secolului XX, răstoarnă tiparele clasice de gândire, provocându-ne la o permanentă punere sub semnul întrebării a certitudinilor și la un proces de conștientizare de sine.      Cărțile din seria „OSHO“ prezintă viziunea acestuia privind cele mai importante probleme pe care și le pun oamenii interesați de știința transformării de sine și de o spiritualitate adaptată la provocările cotidiene ale vieții contemporane.     „A fi perfecționist înseamnă a fi pregătit pentru canapeaua psihiatrului; a fi perfecționist înseamnă a fi nevrotic. Viața este frumoasă cu toate imperfecțiunile ei. Nimeni nu este perfect. […] Perfecțiunea este moartea! Perfecțiunea nu mai lăsă loc de dezvoltare. Perfecțiunea înseamnă că totul este terminat. Imperfecțiunea conține posibilitatea de a evolua. Imperfecțiunea aduce bucuria pentru nou, extaz, aventură. Imperfecțiunea înseamnă că ești viu și ca viața continuă.“ - OSHO      Fragment din volum:       „Am avut de a face cu fel și fel de asceți. Odată, când eram la Rishikesh, în Himalaya, stăteam sub un copac, un copac superb. Era o după-amiază caldă, însorită, iar pomul era atât de răcoros, umbra lui, așa încât, chiar dacă trebuia să plec, am adăstat un pic mai mult acolo. Un bătrân călugăr hindus a venit și mi-a spus: „Ce faci aici, sub pomul meu?"     I-am răspuns: „Pomul tău? Ai renunțat la toată lumea și asta este pomul tău? Nu văd nici un semn pe el său... cum poți dovedi că este pomul tău?"     Mi-a răspuns: „Nu-i nevoie să o dovedesc, toți de aici o știu. Timp de treizeci de ani am stat sub el".     „Poate că ai stat timp de treizeci de ani, dar pomul a fost aici înainte de asta. Acum stau eu sub el și pomul rămâne aici. Pomului nu-i păsă de mine sau de tine, habar nu are de stăpân. Pleacă de aici!"     „Ce spui? Ești aici de numai câteva ore și devii stăpânul, iar eu sunt aici de treizeci de ani!"     „Nu am de gând să stăpânesc pomul, o să plec în curând, dar nu în modul acesta. Trebuie să-i ceri iertare pomului. Nu l-ai cumpărat, nu l-ai sădit, nu l-ai udat. Pe ce bază ai devenit proprietarul lui? Doar pentru că ai fost aici și ai plictisit pomul, zi și noapte, timp de treizeci de ani? Îi ești dator pomului, pomul nu-ți este dator cu nimic. Pomul a fost bun cu tine, iar tu ai devenit stăpânul lui! Și această «stăpânire» se presupune că ai lăsat-o în urmă. Nu ai lăsat nimic în urmă.     Mai mult, ești gata, acum și aici, să te lupți cu mine. Cu treizeci de ani în urmă te-ai luptat pentru o casă, pentru o bucată de pământ: «Asta este soția mea, asta este casa mea, asta este religia mea, asta este țara mea.» Acum toate astea s-au concentrat în bietul copac. [...]””