Arta de a asculta si alte lectii de viata

Unul dintre cei mai îndrăgiți actori de azi, Michael Câine a jucat în filme britanice clasice precum Alfie, Zulu sau Jaf în stil italian, dar și în producții hollywoodiene precum trilogia Cavalerul negru, Un american liniștit, Hannah și surorile ei. A excelat în toate rolurile pe care le-a jucat, fiind răsfățatul criticilor.   Câine știe ce sacrificii cere succesul – a ajuns la apogeul carierei, deși a pornit foarte de jos. Așa cum spune chiar el: „Lucrurile mici pot duce la lucruri mari. Și dacă le faci așa cum trebuie, astrele se vor alinia când te aștepți cel mai puțin.“   Poveștile pe care le-a trăit, descrise minunat, sunt o lecție de viață pentru oricare dintre noi.   Michael Câine este un povestitor sarmant. Scrisul lui are o calitate rară la memorialiști: jovialitatea. - The New York Times   Expansiv și captivant, Câine dă dovadă de o înduioșătoare modestie - Sunday Times Fragment din cartea "Arta de a asculta și alte lecții de viață" de Michael Câine "A existat un moment, și pot să mi-l amintesc cu exactitate, când am simțit că lucrurile se întâmplă, pentru că eu le fac să se întâmple. Eram în New York pentru prima oară, în primul meu turneu de promovare pentru Alfie. Camera mea din Plaza Hotel avea vedere spre Central Park, iar New Yorkul arată fix ca în filme. În față la NBC Studio, în Rockefeller Center, eram asaltat de fani care așteptau autografe. Dar și eu eram cu gura căscată, foarte impresionat: într-un restaurant care se chema Elaine's, care curând a devenit fără doar și poate favoritul meu, i-am răsturnat paharul cu vin lui Woody Allen și am călcat-o pe picior pe Ursula Andress. Alfie era primul meu film care rula în Statele Unite - un eveniment aproape de necrezut la acea vreme pentru un film englez minor. Dar momentul când am simțit că eu sunt protagonistul acestor evenimente a venit când stăteam afară, cu spate la Bloomingdales, pe Lexigton Avenue, uitându-mă peste stradă la un cinematograf unde rula Dosarul Iperess. Alfie mergea atât de bine, încât Universal cumpărase și Dosarul Iperess și, chiar dacă trecuseră deja optsprezece luni, încă rula. Acum aveam două filme lansate în Statele Unite și, pe deasupra, o nominalizare la Oscar pentru Alfie. Simțeam că eu sunt responsabil pentru toate astea, dar nu simțeam că am reușit. Nu m-am relaxat niciodată, nu am pre-supus niciodată că vremurile bune o să continue la nesfârșit, niciodată nu am lăsat garda jos. Știam că trebuia să continui să consolidez totul, să nu o dau în bară, să continui să muncesc, să dau tot ce-i mai bun și să-mi fac treaba bine în fiecare zi. Și dacă reușești asta, continuă să o faci zi de zi."