Arta manipularii elegante

Arta manipulării elegante.Instrumentele de persuasiune ale oamenilor onești Manipularea nu este rezervată sociopaților și altor categorii de indivizi răuvoitori. Ea face parte din „jocul” social la care recurge orice om pentru a-și apăra interesele, pentru a-și atinge obiectivele, dar și pentru a păstra legătura cu ceilalți. Impunerea anumitor limite unui copil, susținerea unui apropiat într-un moment dificil, împiedicarea escaladării unui conflict sunt tot atâtea contexte în care tehnicile de manipulare se dovedesc prețioase. În cartea lui Christophe Carre sunt cuprinse practic toate informațiile necesare despre manipulare. Autorul, extrem de sincer și într-un stil plin de umor, încearcă să ajute publicul să scape de ideile preconcepute conform cărora ar exista doar manipulatori răi și victime bune, ideea de bază fiind aceea că toată lumea folosește la un moment dat această tehnică.  Lucrarea de față inițiază așadar cititorul bine intenționat în strategiile de influențare și de angajare, care-i vor permite acestuia să-și îmbogățească elegant competențele relaționale cu ajutorul unei manipulări conștiente și pozitive. Christophe Carre este mediator profesionist și consultant în comunicare. El se ocupă de misiuni legate de îmbunătățirea climatului relațional, de coaching, de mobilizarea echipei și de formare. Este autorul mai multor cărți ce tratează subiecte precum manipularea, rezolvarea conflictelor, îmbunătățirea comunicării. Fragment din cartea "Arta manipulării elegante", de Christophe Carre "Prințul cel bun Să spui despre o persoană că este machiavelică nu este un elogiu. În mintea noastră, individul machiavelic este de rea-credință, adesea perfid, nu-și ține promisiunile pentru a-și atinge scopurile și nu este preocupat deloc de morală. Cu toate acestea, atunci când ne aplecam asupra scrierilor lui Niccolo Machiavelli, părintele cuvântului "machiavelism", mai ales asupra celebrei sale lucrări Principele, suntem obligați să nuantăm acest epitet și să fim atenți la interpretările cinice ale operei. De fapt, dacă valorile morale nu sunt ridicate la nivel de principiu de către autor, finețea analizei lui politice și regulile de conduită pe care le propune guvemanților sunt fondate pe descrieri realiste ale comportamentelor umane și ale exercițiului puterii. El nu se amăgește cu iluzii despre natura umană, în schimb însă se interesează de ceea ce fac oamenii, nu de ceea ce ar trebui să facă. Totodată, afirmațiile lui, prin care opune virtutea (curajul de a-și impune voința, luciditatea și capacitatea de a se adapta la context) fortunei (destinul, hazardul, șansa, bună sau rea), nu sunt lipsite de sens: bine folosită, virtutea se poate impune fortunei. Așadar, în cazul lui Machiavelli, avem de-a face cu o răceală cinică sau cu realism? Lucrurile nu pot fi tranșate în termeni binari, bine sau rău. Machiavelli era purtătorul unui proiect politic rațional: acela de a elibera și de a unifica Italia. El nu se împiedică de niciun fel de idealism, iar gândirea lui este pragmatică."