Muzică reprezintă un fenomen sociocultural destul de complex. Este o expresie artistică unde sunt transpuse stări emoțional-psihice. Muzica cunoaște mai multe domenii: muzică corală, muzica instrumentală, folclor etc. De altfel, și structura lucrării reflectă configurația patrimoniului nostru muzical prin succesiunea compartimentelor: folclor, muzica religioasă, creație muzicală cultă. Lucrarea este alcătuită din trei părți: Muzică tradițională; Muzică sacră de tradiție bizantină; Creația muzicală cultă. Prima parte a cărții Muzică tradițională face o referință la istoria muzicii tradiționale, organologia populară și muzica instrumentală, genurile și repertoriile muzicii tradiționale. Se face o referire la istoria muzicii tradiționale, fenomenul lăutăriei și tradiției instrumentale, dar și genurile și repertorii ale muzicii tradiționale (cum ar fi folclorul copiilor, cîntec epic tradițional, muzica tradițională de dans). Este inclusă o anexă, unde se dau exemple muzicale cu privire la preocupările folclorice în Basarabia, Bucovina și Transnistria. Muzică sacră de tradiție bizantină este un capitol aparte, dedicat special acestui subiect, oferind detalii privind istoria muzicii bizantine din perioada protobizantină, arta bizantină în secolele XIV-XVII, respectiv secolele XVIII-XIX. Cea de a treia parte reprezintă Creația muzicală cultă. Cântarea corală este cunoscută în spațiul românesc încă din cele mai vechi timpuri. Încă din momentul constituirii statalității în Țara Moldovei și Țara Românească, la mănăstiri apăruseră primele coruri la unison. De aici se oferă o istorie a unui astfel stil de muzică, influențele europene în cultura română, în special în Transilvania, mișcarea de constituire a formațiilor corale în Basarabia în prima jumătate a secolului XIX.
