Arta sunetelor. Antologie

Arta Sunetelor este o apariție editorială remarcabilă pe piața de carte românească: un volum reeditat și îmbogățit, care aduce în prim-plan câteva dintre cele mai mari nume autohtone și internaționale ale genurilor jazz, blues, rock, clasică, de avangardă, gospel, lăutărie, hip-hop, musical sau muzică de film și teatru. Descoperiți articole despre istoria celor mai importante fenomene muzicale mondiale, despre evoluția chitarei electrice și a rockului românesc în perioada comunistă, precum și un număr impresionant de interviuri, acordate, printre alții, de Peter Hammill, Cesăria Evora, Joe Cocker, Steve Vai, Vali Sterian, Ian Anderson, Jan Garbarek, Uriah Heep Band, Paul Rodgers, Al Di Meola, The Holmes Brothers, Jethro Tull, JeanMichel Jarre, Lhasa de Șela, Omara Portuondo. Despre autor Radu Lupașcu (coord.) este producător muzical, director de vânzări al unor case de discuri, organizator de spectacole, redactor de specialitate, prezentator de emisiuni, promoter, precum și un cunoscut colecționar de discuri. Este membru fondator a două reviste muzicale, Musical Report (coordonator) și Art & Roll (director). A mai publicat volumele Pe urmele lui Hendrix (2005) și Interviuri Rock (2012). Fragmente din carte Ian Anderson (Jethro Tull): „A trebuit să-mi aleg o nouă cale pentru că acest grup să poată ieși la bătaie cu altele care existau în acea perioadă. Am început să învăț să cânt la flaut în decembrie 1967 și am fost gata de start și pregătit pentru concerte în februarie 1968. Am învățat regulile de bază într-un timp extrem de scurt!” Steve Howe (Yes): „Noi facem muzică. Tehnologia lucrează pentru noi, îmbunătățește tehnicile de înregistrare, dar viitorul rockului este în sufletul și în mâinile noastre.” Joe Cocker: „Primul Woodstock a fost cu totul special. Nu erau sponsori, nu se vedeau reclame la Cola sau mărci de bere, totul era despre muzică și despre ceea ce simțeai în acele vremuri. La Woodstock ’94 puteai să vezi deja schimbări importante, puteai să vezi reclamele sponsorilor absolut peste tot, iar atitudinea fanilor era diferită. Eu nu cred că s ar mai putea reveni vreodată la feelingul primului Woodstock, pentru că schimbările culturale continuă să se producă și să fie reflectate în evenimente.”