Artemis Fowl

    Artemis Fowl are doisprezece ani. E milionar și genial, dar înainte de toate e un infractor periculos. Dar nici măcar el nu știe în ce se băgă atunci când răpește o zână -  căpitanul Holly Short, care face parte din Divizia de elită a Poliției Elementelor Subterane. Din acel moment, Fowl are de înfruntat situații dintre cele mai periculoase, cu răsturnări la tot pasul, și își dă seama că magia și zânele sunt două lucruri care în realitate nu au nimic de-aface cu ceea ce ne învață de obicei poveștile.        "O carte dinamică, jucăușă, amuzantă, o combinație originală de mit și modernitate, magie și escrocherie." - Time        Fragment din romanul "Artemis Fowl" de Eoin Colfer:       “Era vremea să verifice o teorie. Artemis s-a deplasat cu scaunul spre zona cu monitoare și a pus camera care o supraveghea pe mama lui pe monitorul principal de șaptezeci de centimetri. Angeline Fowl nu mai era pe șezlong. Artemis a căutat prin cameră. Era goală. Mama lui plecase. Dispăruse. Zâmbetul i s-a lățit. Perfect. Așa cum bănuise.     Artemis și-a îndreptat atenția spre Holly Short. Zâna lovea din nou cu patul de podea. Din când în când se ridică de pe saltea și lovea în perete cu pumnii goi. Poate era mai mult decât frustrare. Să fi fost o nebunie simulată? A atins monitorul cu degetul lui subțire.     - Ce pui la cale, căpitane? Care-i micuțul tău plan?     În acel moment i-a atras atenția o mișcare pe monitorul care supraveghea aleea.     - În sfârșit, a respirat el ușurat. Începe jocul.     Pe alee se deplasa o siluetă. Mică, dar impunătoare. Fără scut de protecție. Deci terminaseră cu prostiile.     Artemis a apăsat pe butonul interfonului.     - Butler? Avem un musafir. O să-l întâmpin eu. Tu vino aici și stai cu ochii pe camerele de supraveghere.     Din difuzor s-a auzit vocea metalică a lui Butler.     - Recepționat, Artemis. Vin.     Artemis și-a încheiat nasturii sacoului făcut la comandă, oprindu-se în fața oglinzii pentru a-și îndrepta cravata. Secretul în negocieri era să ai toate atuurile de la bun început și, chiar dacă nu era așa, să încerci să arăți ca și cum le-ai avea.      Artemis a adoptat cea mai sinistră înfățișare. „Malefic", și-a spus. „Malefic, dar extrem de inteligent. Și hotărât, să nu uităm." A pus mâna pe clanță. „Calm. Respiră adânc și încearcă să nu te gândești la posibilitatea că ai judecat greșit situația și ești pe cale să fii împușcat mortal. Unu, doi, trei..." A deschis ușa.     - Bună seara, a spus.     O gazdă politicoasă întru totul, deși una sinistră, malefică, inteligență și hotărâtă.”