Astrofizica pentru copii grabiti

Bestseller # 1 New York Times ghidul pentru cunoașterea Universului al lui Neil de Grasse Tyson, acum într-o versiune pentru tinerii cititori   Care este diferența dintre o stea și o supernovă? Ce înțelegem prin materie și materie întunecată? Ce înseamnă să ai o „perspectivă cosmică"?   Pornind de la principiile de bază ale fizicii și ajungând la întrebările esențiale despre natura spațiului și a timpului, celebrul astrofizician și cercetător Neil deGrasse Tyson explică pe îndelete misterele cosmosului, transformându-le în povești fascinante. Astrofizică pentru copii grăbiți descrie cu umor și inteligență legile fundamentale și tainele universului nostru. Ghidul de față, ilustrat de Gregory Mone, cuprinde fotografii color, desene și explicații amănunțite, care ne ajută să înțelegem până și conceptele cele mai încâlcite. Neil de Grasse Tyson este un faimos astrofizician american, cercetător asociat în cadrul Departamentului de Astrofizică al Muzeului American de Istorie Naturală și directorul Planetariului Hayden. De asemenea, este gazda emisiunii TV Star Talk și autorul a numeroase lucrări de specialitate, printre care bestsellerul New York Times Astrofizica pentru cei grăbiți (Editura Trei, 2017). Locuiește in New York.   Gregory Mone este coautor, împreună cu Bill Nye, al seriei Jack și Geniile (la Editura Pandora M au apărut primele două volume ale seriei, Jack și Geniile: La capătul lumii și Jack și Geniile: În adâncurile marii albastre). Fragment din cartea "Astrofizică pentru copii grăbiți" de Neil de Grasse Tyson, Gregory Mone "Apă înmagazinată înăuntrul rocilor care alcătuiau tânăra noastră planetă fierbinte a fost eliberată și azvârlită în aer. Pe măsură ce Pământul se răcea, apă a căzut înapoi pe suprafața planetei, sub formă de ploaie, dând treptat naștere oceanelor. Înăuntrul acestor oceane, printr-o metodă pe care n-am reușit încă s-o dibuim, niște molecule simple s-au unit unele cu altele și s-au transformat în viață. Oamenii sunt ființe aerobe, adică au nevoie de aer bogat în oxigen. Actorii principali din aceste oceane timpurii erau simple bacterii anaerobe - forme de viață microscopice care nu au nevoie de oxigen pentru a supraviețui. Din fericire, acele bacterii anaerobe produceau oxigen, pompându-l în aer, deci umplând atmosfera cu elementul acela de care noi, oamenii, vom avea nevoie până la urmă ca să ne meargă bine. Această nouă atmosferă bogată în oxigen a permis apariția tot mai multor forme de viață din ce în ce mai complexe. Dar viața e o chestie fragilă. Din când în când, apar comete imense și asteroizi, care se izbesc de planeta noastră și fac niște stricăciuni enorme. În urmă cu 65 de milioane de ani, un asteroid cu greutatea de lo bilioane de tone s-a lovit de ceea ce este astăzi peninsula Yucatan din Mexic. Roca spațială a făcut o gaură în suprafața Pământului cu un diametru de aproximativ 200 de kilometri și adâncă de aproximativ 20 de kilometri. Impactul, împreună cu praful și bucățile de stâncă pe care le-a aruncat în atmosferă, a dus la dispariția aproape tuturor ființelor vii de pe Pământ, inclusiv a faimoșilor dinozauri uriași. Extincție. Sfârșitul absolut al existenței unei ființe sau forme de viață. Dar această catastrofă le-a permis să prospere mamiferelor din care ne tragem, în loc să fie mai departe gustări între mesele principale pentru Tyrannosaurus rex. Dintre aceste mamifere, cele dotate cu un creier mai mare, pe care le numim primate, au evoluat până ce s-a desprins din ele o specie (Homo sapiens) îndeajuns de deșteaptă încât să inventeze metode și instrumente de cunoaștere - și să-și dea seama care a fost originea universului și cum a evoluat el."