Astrologie si religie la greci si romani

Astrologie și religie la greci și romani Franz Cumont (1868-1947), istoric, arheolog și filolog belgian, a contribuit imens la dezvoltarea istoriei religiilor antichității târzii. El a publicat în numeroase enciclopedii standard, a făcut săpături pe țărmul Eufratului în condiții politice dificile și a fost membru al majorității academiilor europene. Cartea cuprinde o serie de conferințe ținute sub auspiciile Comitetului American pentru Prelegeri de Istorie a Religiilor, al căror scop este să sintetizeze rezultatele cercetărilor efectuate de autor timp de mai mulți ani în domeniul astrologiei antice și al religiei astrale. Obiectivul nostru în cursul acestor prelegeri se va limita în a arăta în ce fel astrologia și cultul oriental al aștrilor au transformat credințele lumii greco-latine, cum s-a manifestat în diferite perioade puterea mereu crescândă a influenței lor și prin ce mijloace s-au pus în Vest bazele unui cult sideral ce a constituit faza cea mai înaltă a vechiului păgânism. […] Această teologie erudită, ce includea în speculațiile sale întreaga lume, a eliminat formele mai limitate de credință și, schimbând caracterul vechii idolatrii, a pregătit în multe privințe apariția creștinismului. Dacă ne întoarcem la stadiile cele mai timpurii de dezvoltare ale fiecărui domeniu al cunoașterii, până în perioada alexandrină și chiar cea babiloniană, vom descoperi aproape pretutindeni influența perturbatoare a acestei «matematici» astrale. Copăcelul acesta, ivit în buruienile de lângă arborele cunoașterii, a crescut din aceeași tulpină și și-a amestecat ramurile cu ale sale. Astrologia nu numai că este indispensabilă savantului dornic să urmărească progresul anevoios al rațiunii de-a lungul meandrelor și răspântiilor sale – poate misiunea cea mai înaltă a istoriei –, dar pe lângă asta, ea beneficiază și de interesul pe care l-au trezit toate manifestările iraționalului. Astrologia se impune a fi luată în considerare de orice istoric al religiilor nu numai fiindcă este combinată cu teorii științifice și nici fiindcă intră în învățătura misteriilor păgâne, ci pentru ea însăși. Din acest motiv, cercetătorul este obligat să investigheze cum și de ce s-a format alianța, la prima vedere de neînțeles, între matematică și superstiție. A o considera pur și simplu o boală mintală nu constituie o explicație. Chiar și în acest caz, la drept vorbind, această halucinație tot ar merita să fie studiată, fiind cea mai persistentă din câte au bântuit creierul omenesc. - Franz Cumont