Asul de pica: Stefan Aug. Doinas

Asul de pică: Ștefan Aug. Doinaș este una dintre primele analize ample, aproape complete și nepărtinitoare ale relației încurcate a unui scriitor român cu Securitatea. Pornind de la premisa că toate monografiile intelectualilor care au activat între 1948 și 1989 au obligația să încorporeze relațiile acestora cu cea mai represivă organizație a Ministerului Afacerilor Interne din perioada comunistă, această lucrare poate constitui un posibil model pentru viitoarele monografii consacrate scriitorilor români postbelici. Deși, de multe ori, spațiul românesc a refuzat să accepte fuziunea dintre text și context, această teză devine unul dintre argumentele care susțin că, într-un regim totalitar, orice gest, chiar de ordin artistic, primește, obligatoriu, o nuanță politică.   „Cercetînd dosarele lui Doinaș, de rețea sau de urmărire, aflate în arhiva C.N.S.A.S., George Neagoe încearcă să descifreze mecanismul psihologic determinant în acceptarea condițiilor umilitoare impuse de Securitate poetului și, lucru și mai greu de înțeles, amînarea «eliberării» lui definitive de presiuni și de restricțiile de publicare. Nimeni n-a remarcat pînă la teza lui George Neagoe complicațiile de natură morală și literară ale carierei poetului Ștefan Aug. Doinaș. Cu toate acestea, teza nu emite sentințe, ci caută să explice faptele și atitudinile, inclusiv prin apelul la opera propriu-zisă.” (Nicolae Manolescu)   „Din felul cum decurge argumentația, cum intervin probele și se cumulează metodic datele unui portret în penumbră, se poate spune că George Neagoe a redactat de fapt un roman, unul incitant. Romanul ipocriziei. Miza e explicită. Ea amintește de celebrele observații călinesciene privitoare la momentul în care un personaj devine copt de literatură.” (Eugen Negrici)   „Modul de lucru al lui George Neagoe este următorul: peste canavaua profilului biografic al lui Ștefan Aug. Doinaș sînt așternute concomitent cele două straturi, primul conținînd mulțimea reperelor istorico-literare invocate în cuprinsul cercetării, cel de-al doilea coagulînd valențele ideologice ale epocii în sfera esteticului sau a vieții literare. Suplimentar, avînd acces la dosarele C.N.S.A.S., cercetătorul are în atenție două profiluri biografice ale aceleiași persoane, Ștefan Popa și Andrei Golfin, pe care, suprapunîndu-le, constată că dau o imagine contradictorie, imposibil de unificat.” (Lucian Chisu)