Cum am ajuns să scriu această carte? A avut un drum destul de sinuos și asta pentru că nu eram hotărât să o scriu eu. După un timp am înțeles și de ce. Voiam să fug puțin de răspunderea de a publica așa ceva pentru că deja avusesem experiența primei cărți care a produs ceva vâlva și în lumea medicală și în cea a ortodoxiei. Am încercat să aduc dovezile științifice care susțin puterea nebănuită a psihicului, și din păcate, posibilitatea folosirii ei pentru atacarea, manipularea și distrugerea altor oameni. Nu am dorit, așa cum mi s-a reproșat, să produc o psihoză în masă, ci doar să avetizez asupra folosirii neraționale a cunoașterii ezoterice și de necesitatea ca aceasta să fie controlată cumva. Nu știu cum. eu nu am încercat decât să fiu un reporter care să descrie un fenomen PSI, care a căpătat caracter de masă. Nu credeam să întâmpin atâtea probleme în scrierea acestei cărți. Eram convins că fiecare dintre noi își dorește să afle cât mai multe, să înțeleagă lumea, viața și, de ce nu, pe sine însuși, dar am descoperit că este mai apreciată comoditatea, minciuna și nonvaloarea în detrimentul a tot ceea ce consider eu frumos, bun și adevărat. Neplăcut este că tocmai cei de la care mă așteptam să am sprijin în realizarea acestei cărți au fost evazivi, descurajatori și îngrijorați când au auzit de acest proiect. Motivațiile oferite au fost multe: cum că o să dau idei altora să se apuce de magie, că sunt secrete care țin de siguranță națională (!), că lumea nu este pregătită să afle adevăruri rezervate doar câtorva după o selecție riguroasă a viitorilor inițiați, indiferent că este vorba despre preoți, psihiatri, psihoterapeuți sau radiesteziști. Cunoașterea înseamnă putere iar puterea corupe. Am să las totul în seama liberului arbitru al fiecăruia fără să uit însă să precizez că toți dăm socoteala la un moment dat pentru ceea ce facem sau gândim.
