Sunt o fantomă. Trăiesc împrumutând trupurile altora. Suntem trupuri. Suntem conștiințe. Suntem cei de ieri. Însă astăzi mai suntem aceiași? O simplă atingere și nimic nu mai e la fel pentru tine, trupul-gazda. Însă pentru el, ea, Kepler, sau cum vrei să-i spui, e aproape mereu la fel. Aproape. O entitate fantomatică ce sare din corp în corp, schimbând vieți, alterându-le, trăindu-le. Tu știi cine ești? Nu sunt nimeni. Sunt Kepler. Sunt iubire. Sunt chiar tu. De la autoarea mult premiatului roman Primele cincisprezece vieți ale lui Harry August. Atingerea este aproape o capodoperă... atât o operă literară care incită la cugetări legate de firea umană, cât și un thriller care se desfășoară cu o viteză amețitoare. Minunată. - Independent Pătrunzător și incredibil de captivant. - Guardian Talentul lui Claire North strălucește în această carte. - Sunday Times Cititorii vor fi cu siguranță prinși în poveste de la început până la finalul tensionat. - Sunday Mirror Atingerea te atinge într-un mod înfiorător, magnific. Intră în lumea ei, și va intra în lumea ta. - NPR Miza ridicată și viteza amețitoare a intrigii îi vor atrage pe cititori, iar reflexiile despre ce înseamnă să fii om și să fii iubit vor dăinui mult timp după ultima împușcătură. - Kirkus Review Fragment din volumul "Atingerea" de Claire North" "Trupul meu. Posesorul real al corpului în care mă aflam - un necunoscut pentru mine - presupusese probabil că era normal să mergi cu umerii încordați ca un arc întins. Nu ar fi avut cu ce altceva să compare senzația de a avea umeri. Dacă și-ar fi întrebat prietenii cum își simțeau umerii, fără îndoială că i-ar fi dat răspunsul previzibil: normal. Mă simt normal. Mă simt ca și cum aș fi eu. Dacă vreodată aș vorbi cu asasinul în al cărui corp mă aflu, aș fi încântată să-l informez cât de greșită îi era percepția. M-am îndreptat spre toalete și, din obișnuință, am intrat la femei. Primele câteva minute sunt întotdeauna cele mai ciudate. Eram în toaleta bărbaților, cu ușa zăvorâtă, și scotoceam prin buzunarele criminalului. Se pare că nu aveam cu mine decât patru obiecte: un telefon mobil închis, arma din tocul hamului trecut peste umeri, cinci sute de lire și cheile unei mașini închiriate. Niciun capăt de ață mai mult. Lipsa unei dovezi cu greu putea fi socotită ea însăși o dovadă, însă cam atât se poate spune despre un om care are o armă, dar nu și portofel. Principala concluzie care se poate trage de aici este următoarea: e un criminal. Eu sunt un criminal. Fără îndoială trimis să mă lichideze. Însă cea care a murit a fost Josephine. M-am așezat și am început să mă gândesc cum aș putea ucide trupul în care intrasem. Să mă otrăvesc ar fi o soluție mai bună decât să mă înjunghii. O supradoză din ceva suficient de toxic ar rezolva treaba, iar eu aș putea să mă car chiar înainte să lovească primele senzații de durere. Aș fi un necunoscut care-l privește pe asasin, așteptând să moară. I-am deschis telefonul mobil. Nu existau numere salvate în agendă, nu există nicio dovada că acest telefon nu era altceva decât o achiziție făcută în grabă de la vreo gheretă. Chiar când mă pregăteam să îl închid am primit un mesaj. Conținutul mesajului era: Circe."
