Atitudine nepasatoare fata de stomac si alte povestiri

În plin avînt al epocii marxiste, o stafie băgă spaimă în tovarășii muncitori; aceștia sînt apoi anchetați dintr-un motiv bine întemeiat: n-au avut prezența de spirit, le-a fost teamă de ceva ce contravine regulamentului și spiritului materialist, nu s-au luat de piept cu stafia! Un papagal prezice cetățeanului Filippikov moșii întinse și averi nemărginite. Filippikov se înspăimîntă, căci averea individului e un semn al egoismului, al deviaționismului, al unui element străin ce poate fi înlăturat numai prin concediere, pușcărie, epurare. Tot în epoca transformărilor sovietice, un tată încearcă disperat să-și convingă colegii să vină să-i vadă băiețelul abia născut. În fața refuzului repetat, disperat, tatăl recurge la soluția ultimă: își tratează copilul ca pe un agregat scos de pe linia de asamblare a uzinei și-și convoacă toți colegii la o ședință de examinare științifică, prin indici calitativi, a nou-născutului. Această imagine a uimirii ca răspuns la gîndirea mecanică, a spaimei ca reacție la neputința adaptării la o situație inumană devine la Ilf și Petrov prilej de umor la tot pasul, de situații comice cu final exploziv, de ironii față de tot ce este irațional și lipsit de umanitate.