Rezumat Audiobook. Alege-te pe tine insuti. Povestile – James Altucher
Toate poveștile sunt trăite de către autor, iar unele dintre ele sunt stânjenitoare, după cum tocmai el susține. N-ai cum să te plictisești când Altucher se pune pe povestit! Când viața se întâmplă, și e vina ta și nu e vina ta. Altucher spune că speră să fi învățat cum să se aleagă pe el însuși. Vreau să învăț în fiecare zi cum să-mi accept mediul, cum să fac ce vreau, cum să fiu aproape de cei de care vreau să fiu aproape și să accept faptul că nu pot să-mi controlez viitorul. Universul e infinit și nu trebuie limitat de zona de confort care mi-a fost inoculată de propriile mele temeri, de temerile altora, de solicitările altora, de nevoile altora. Cartea Alege-te pe tine însuți a fost scrisă, dar autorul a lăsat în afara ei un număr însemnat de povești, pentru că acel volum nu era gândit că o carte cu povești. Obiectivul acelei cărți este acela de a ajuta, și chiar dacă relatarea unor povești este adesea cea mai bună manieră de a transmite un mesaj, cartea în sine nu-și propunea să relateze povești. James Altucher spune că această carte audio este cel mai bun material scris vreodată de el. Sunt atât de mândru de poveștile din acest audiobook, încât…încât nu știu. Pur și simplu, sunt foarte mândru de ele. Am început să scriu ficțiune în urmă cu vreo douăzeci și cinci de ani. Scriam trei mii de cuvinte pe zi…eram programator așa că mi-am ales un loc de muncă la care scriam un program, și n-aveam altceva de făcut decât să mă ocup de mentenanța acestuia. Cum programul funcționa, îmi petreceam aproape tot timpul scriind și citind. Durata audiobook: 8 ore și 18 minute Lectura: Cosmin Șofron Iată una dintre poveștile de pe audiobook: "CUM SĂ FII SUPER-EROU L-am mințit ca să obțin un loc de muncă. Managerul fondului hedge m-a întrebat câți bani am în contul bancar. Eu aveam ZERO, dar i-am răspuns: «Un milion de dolari». Asta se întâmplă în 2002. În cei doi ani dinainte pierdusem toți banii pe care-i câștigasem vreodată și casă. La momentul acela eram falit. El a zis: «Cum îți permiți să trăiești din așa ceva?» Ceea ce acum mi se pare ridicol este că la momentul acela am simțit cum fiecare celulă din mine se întoarce cu susul în jos de rușine. Am avut impresia că aș fi demonstrat că am curaj dacă i-aș fi întors întrebarea. «Păi, tu câți bani ai?» «O sută de milioane de dolari», mi-a zis el. Cine știe? Unul dintre prietenii mei mi-a spus ceva: «Nu poți să știi niciodată câți bani are cineva până în clipa în care începe procedurile pentru faliment». Am citit o statistică conform căreia oamenii mint (includ aici și «minciunile nevinovate») în medie de zece până la două sute de ori pe zi. Am citit și că oamenii rostesc în medie în jur de două mii cinci sute de cuvinte zilnic. Așa că una dintre tehnicile prin care să ne oprim din mințit este să nu mai vorbim. Eu încerc să nu vorbesc. Încerc să rostesc în jur de o mie de cuvinte pe zi. Eu și managerul fondului hedge am plecat apoi să luăm cina cu soția lui. O înșela, dar atunci nu știam asta. Citisem toate cărțile lui favorite, așa că puteam să-i citez din ele. «Care sunt cărțile tale preferate?» m-a întrebat. I-am citat din acele cărți (rahaturi scrise de Ayn Rând). Apoi am citat dintr-un articol de cercetare pe care-l scrisese în 1969 și pe care-l găsisem îngropat într-o revistă. M-a întrebat: «Ce alte subiectele mă interesează, în afară de finanțe?» Știam că-i place basebăll-ul, așa că am vorbit despre diverse povești din baseball pe care le citisem recent. Baseball-ul e plictisitor. Managerul fondului hedge mi-a dat bani să-i gestionez. Era primul meu «job» în domeniul financiar. Într-un interval foarte scurt am dublat suma pe care o primisem de la el. Cam un an mai târziu am scris o carte despre cum făcusem asta. M-a concediat pe loc. Credea că am dezvăluit prea multe. Mi-a scris: «Relația noastră financiară s-a încheiat». Eu am scris: «Ba nu s-a încheiat. Îmi datorezi bani, fiindcă ai câștigat foarte mult de pe urma mea». Așa că mi-a trimis imediat un cec. Într-o zi trebuia să duc mașina tatei înapoi la reprezentanța auto. Tata suferise un atac cerebral, era în comă și n-avea să mai conducă niciodată o mașină. După ce am returnat-o, managerul fondului hedge m-a sunat și m-a invitat la cină. M-am dus la cină și am început să beau destul de mult. Mă simțeam deprimat. În dreapta mea era amantă. Și în fața mea se afla fiica managerului. Eu eram timid și cam îndrăgostit de fiică, așa că am trântit singura întrebare care mi-a trecut prin cap: «Ia spune, ce părere ai ca (managerul) și (amantă) se afișează atât de mult în public?» (Fiica) s-a uitat la (amantă) și a zis: «Cred că e o târfă ahtiată după bani». Apoi s-a ridicat și a ieșit din restaurant. Eram îngrozit și jenat. (Soția) chiar mi-a scris a doua zi, supărată pe mine, și (managerul) era supărat pe mine, până când, în cele din urmă, le-am spus tuturor: «Asta e problema familiei voastre. Eu am propriile probleme de familie.» Oricum, cartea mi-a apărut chiar după asta, și am fost concediat. Toate acestea vor să spună că e mai bine să vorbești mai puțin. Mai puține minciuni, mai mult timp ca să asculți și să gândești, și să visezi cu ochii deschiși. Mai puține situații stânjenitoare. Mai puține măști pe care să le port. Garderoba mea mentală nu poate să adăpostească un număr nesfârșit de măști. Cu cât înaintez în vârstă, cu atât scade numărul de măști care încap în garderoba aceea. Alte avantaje când îți ții gura: nu-ți intră muște în ea. Îți intră și mai puțină mâncare, așa că mănânci mai bine. Dai mai puține sfaturi. Oricum, nimeni nu urmează sfaturile pe care le dau eu. Oamenii fac ce vor până se rănesc, asemenea unui copil care pune degetele pe plită. E mai ușor să spui adevărul. Asta înseamnă că trebuie doar să-ți amintești câte ceva. Rostirea unei minciuni înseamnă că trebuie să-ți amintești, ȘI DUPĂ ACEEA să nu scapi din vedere minciună. Prea mult stres! (Detectoarele de minciuni funcționează, de fapt, prin măsurarea nivelului de stres). Faptul că faci mai puțină „gura” înseamnă că începi să-ți folosești mai mult ochii și urechile. Așa cum persoanele nevăzătoare au simțul auzului și al pipăitului mai dezvoltate. Nevăzătorii par să-și fi transformat celelalte simțuri în superputeri. Într-un anumit fel, cei care vorbesc mai puțin sunt asemenea super-eroilor. Dacă devii super-erou și mă vezi zăcând abandonat în șanț, te rog să mă salvezi.”
Aștepți momentul potrivit ca să cumperi Audiobook. Alege-te pe tine insuti. Povestile?
Nu mai pierde timpul! Am realizat pentru tine lista cu librăriile online care vând Audiobook. Alege-te pe tine insuti. Povestile și poți alege librăria cu prețul cel mai mic ca să comanzi chiar acum.