Cartea Auschwitz. Alive 70 de ani - Romeo Couti PDF

„Auschwitz 70 de ani. ALive” conține mărturii zguduitoare ale supraviețuitorilor evrei din România, care au avut puterea să povestească familiilor zeci de ani mai târziu. Sunt interviuri ample care trebuie citite, cu toată durerea pe care o transmit și neînțelegerea minții omului normal pentru asemenea experi- mente oribile care s-au petrecut în istoria umanității. Este remarcabil, de asemenea, efortul făcut de jurnaliștii de la TVR Cluj prin realizarea materialelor video care vor rămâne în arhiva națională pentru totdeauna ca un adevărat „asset” național. Cartea „Auschwitz 70 de ani. ALive”, care a urmat acestor înregistrări video și transmisii live este un lucru firesc, este dorința autorului, după realizarea acestor materiale video, de a lăsa și negru pe alb ceea ce a simțit în timpul acestor filmări, felul în care l-au marcat. - Andrei Marga Fragment din carte: SALAMON GOLDA „Să treacă ziua de azi și să vină cea de mâine” - a născut în anul 1926. Când a împlinit 18 ani se află în lagărul de la Auschwitz. De 18 ori a trecut pe lângă moarte. Thea Haimowitz: Când ați ajuns la Auschwitz l-ați văzut pe doctorul Mengele? Salamon Golda: Da. De 18 ori am trecut prin mâna lui. Trebuia să te dezbraci în pielea goală și hainele să le ții într-o mână. El arătă cu degetul spre stânga și spre dreapta. Cine mergea spre stânga i se părea lui că persoana aceea e bolnavă. Noi am știut că cine mergea spre stânga mergea direct la crematoriu, la cuptoare. Thea Haimovitz: Bine v-am găsit. Continuăm serialul Ho- locaustului. Ne aflăm la Sighetul Marmației la doamna Solomon Golda. Salamon Golda: Casa mea se află pe strada Dragoș Vodă. T.H.: Am rămas impresionată din primul moment când v-am văzut. Câți ani aveați? S.G.: Eu nu sunt tânără. Dacă sunt născută în 1926, sunt aproape de 90 de ani. T.H.: Deci aveți 90 de ani. M-ați impresionat pentru că aveți 90 de ani, dar cu o aparență și un comportament… S.G.: Într-adevăr nu arăt chiar așa de bătrână. T.H.: Arăți frumoasă și tânără. S.G.: La noi se zice că prostii nu îmbătrânesc. Poate nici eu nu sunt așa de deșteaptă că nu am îmbătrânit așa tare. Încă ceva trebuie să spun. Eu nu am pus nimic la suflet și din acest motiv am ajuns la vârsta aceasta și sunt așa cum sunt. T.H.: Spuneți că nu ați spus nimic la suflet. Aceasta poate fi considerată o lecție de  viață. S.G.: Da, sunt nepăsătoare. Nu am pus la suflet nimic, dar m-a durut că am rămas singura din așa o familie mare, dar, dacă așa a fost să fie, ce să fac? T.H.: Toată viața ați fost așa? Nu ați pus la suflet? S.G.: Da, așa am fost mereu. Nu mi-am făcut probleme de nimic. Și dacă am pierdut ceva.