Gunoierii Stau și cântă molcom la fereastra Strada îi înalță din ciment Omenirea plânge ca o proastă – – Ca o țeavă de eșapament Gunoierii-și cântă tragedia Fluturi măturând pe caldarâm Unde Dumnezeu s-a dus vecia Și mireasma florii de salcâm? Îi pudrează luna-n praf de cretă Sunt al nopții fascinant decor Împărțind sub geam de Julieta Vodcă și amarul pâinii lor Către ora patru dimineața Par vremelnici, mesianici hoți Se ridică și-și culeg viața – Fiecare-un tomberon cu roți – Bufnițele pleacă la culcare Noi, în somnul derutant pierim. Gunoierul e o provocare: Este cel mai veșnic anonim Dar să fiu la modă cu prostia Cartea-n stradă brusc am aruncat Cine să-mi citească poezia? Doar un gunoier s-a aplecat Și mirat că Dumnezeu îi scrie I-a răspuns cu-această poezie.
Compară prețurile și alege oferta
Se încarcă ofertele din librării…
