Aventuri in Himalaya

    Dacă drumețiile prin teren periculos, dar senzațional e ceva ce tânjești să faci, Aventuri în Himalaya e genul tău de carte. Vei întâlni tigri, elefanți, maimuțe și puzderie de animale. Mai sunt și oameni fascinanți și culturi deosebite de descoperit. Dar ai grijă, să nu te înțepe omida păroasă! În fiecare an, munții Himalaya atrag în Nepal turiști din lumea întreagă: germani, israelieni, oameni din Marea Britanie, din Coreea, din India și din America. Dacă îți place să urci pe munte, atunci îți va plăcea să vii în această expediție!     Descoperă cum e să trăiești în țările din zona munților Himalaya – India, Bhutan, Pakistan, Bangladesh, China și Nepal – și să-L vezi pe Dumnezeu la lucru între oamenii și în mijlocul creației Lui.     CUPRINS: • De unde vine ajutorul meu • Liliacul șii copacul Yershi • Ochi de vultur • Maimuța Mornei • Există Yeti sau nu? • Scăpați de furia ursului • Salvamontul • Niciodată să nu mergi singur în drumeție! • Mâncătorul de oameni • Elefanții hoți • Dus de val • Eu vreau să fiu fluture • Cicatricile de la leopard • Șarpe? Nu, mulțumesc! • Glosar de cuvinte neobișnuite • Chestionar • Răspunsuri la chestionar • Referințe     Fragment din volumul "Aventuri în Himalaya" de Penny Reeve:     „Colin și Terry erau tovarăși de drumeție. Colin era medic, iar Terry, învățător. Amândoi erau foarte în formă și foarte zeloși. Aveau visuri să alunece pe zăpadă cu „covoare nebunești" aproape de Bază din Everest. Deși erau amândoi bărbați puternici, Terry era cel care mergea mai repede. Chiar și cu un rucsac el era primul, în timp ce Colin își târa picioarele voios în urmă. Într-o zi mergeau prin lanțul de munți Annapurnă, când, dintr-odată, Colin avu o răbufnire de energie și începu să meargă mai repede. În curând îi depăși pe Terry și pe ceilalți membri ai grupului de drumeție. 5e uita înapoi peste umăr și la un moment dat le spuse celorlalți că-i va întâlni mai jos pe deal la o ceainărie locală. Toți au fost de acord și l-au urmărit pe Colin mărșăluind în depărtare. Mai târziu, când grupul lui Terry a ajuns la ceainărie, nu l-au găsit pe Colin nicăieri. Toți au presupus că el trebuie să fi mers înainte spre cabana de la Muktinath. Așa că și-au băut ceaiul și apoi au continuat și ei.     Dar nici la Muktinath nu l-au găsit pe Colin. Au întrebat în toate cabanele și hotelurile, dar nimeni nu îl văzuse pe Colin și nici măcar nu auziseră de el. Terry începu să devină un pic îngrijorat. Colin era mai predispus la rău de munte decât el, poate i se întâmplase ceva.     Râul de munte e ceea ce li se întâmplă trupurilor noastre când urcam prea sus și prea repede. Alpiniștii și ghizii montani recomanda să nu urci mai sus de 300 de metri în fiecare zi și apoi să te odihnești ca să-i dai trupului tău timp se se acomodeze. Problema este că, cu cât urci mai sus, cu atât este mai puțin oxigen și, deși ne putem aclimatiza cu o cantitate mai mică de oxigen, ne ia timp se facem asta. Dacă nu te aclimatizezi treptat, poți să te îmbolnăvești. Durerile de cap și greață sunt primele simptome. Epuizare, chiar în timp de odihnă, dezorientare, confuzie, incapacitatea de a merge în linie dreaptă, toate aceste lucruri i se pot întâmpla unei persoane care are rău de munte. Dacă persoana nu primește ajutor și nu începe să coboare repede, corpul începe să slăbească și poate chiar să moară.     Colin nu a murit. Doar s-a pierdut. Mai în spate pe poteca venea un alt grup de drumeți, venind încet pe potecile de munte. Ei treceau pe lângă o râpă, când cineva îl observă pe Colin rătăcind pe fundul râpei.”