Aventurierii de la Mecca ed.20141

Scriitorul german Karl May (pseudonimul lui Karl Nohenthal; 1842-1912), autorul cunoscutelor romane despre Winnetou și Old Shatterhand, își conduce de astă dată personajele pe tărâmul excentricului Orient Mijlociu. Să treci pragul orașului Mecca al cărui acces este strict păzit de musulmanii fanatici, să-i surprinzi pe pelerinii pioși în timp ce-și împlinesc ritualurile complicate în marea moschee a Orașului Sfânt - iată o acțiune îndrăzneață, periculoasă chiar, dar a cărei atracție este cu atât mai mare pentru eroii noștri temerari. Multitudinea întâmplărilor pline de neprevăzut fac din romanul Aventurierii de la Mecca, o carte atractivă, pasionantă, plină de suspans. Cartea prezintă și ilustrații alb-negru Fragment: " EXPEDIȚIA DE RECUNOAŞTERE     Îmi propusesem să vizitez la început tribul care locuia în partea cea mai de sud: djovărisii. Cel mai bun drum ar fi fost în lungul fluviului Eufrat, al cărui curs este aproape mereu paralel cu Tigrul, dar întrucât era aproape sigur că obeijii își pășteau turmele pe malurile lui, am preferat s-o i-au spre vest. Mă hotărâsem să ajung la Tigru la circa un kilometru dincolo de Tekrit. Astfel, eram aproape sigur că aveam să întâlnesc tribul pe care-1 căutăm.     Aveam hrană din belșug. Calul meu nu avea nevoie de apă căci plantele pe care le păștea erau pline de sevă. Pe scurt, îmi puteam concentra întreaga atenție asupra drumului de urmat și a evitării unor întâlniri inoportune. Primul obiectiv era ușor de atins datorită simțului meu de orientare, a studiului poziției soarelui. Al doilea obiectiv putea fi atins cu ajutorul lunetei care îmi permitea să văd la o mare distanță fără a fi văzut eu însumi.     Prima zi a trecut fără incidente și seara m-am întins la adăpostul unei stânci, pentru a mă odihni. Eram gata să adorm când mi-a trecut prin minte o idee: nu era oare preferabil să mă duc direct la Tekrit unde putea afla o serie de lucruri fără a atrage atenția?     Am petrecut o noapte excelentă și am fost trezit de nechezatul calului meu. Deschizând ochii, am zărit cinci călăreți care veneau din nord și păreau să se îndrepte spre locul în care mă aflam. Eram destul de aproape pentru a mă vedea. Aș fi putu s-o iau la fugă pe calul meu rapid, dar nici nu m-am gândit la această solufie. M-am așezat, pregătit pentru orice eventualitate, cu pușca în mână. "