Baal Shem Tov. Povestiri hasidice despre minunile lui Rabbi Israel
Cu două sute de ani în urmă, într-o colibă îndepărtată din Munții Carpați, a trăit un făcător de minuni pe nume Rabbi Israel. Unii spun că nu a existat niciodată; la fel s-a spus și despre regele Arthur și despre Iisus Hristos însă legendele lor s-au păstrat până în ziua de azi. Unii spun că Israel nu a fost niciodată rabin, ci mai degrabă un țăran neinstruit care și a creat singur autoritatea. Se spune că încă de când era copil a părăsit școala din sat, ca să fugă în pădure, unde a învățat graiul animalelor și pe cel al păsărilor, al copacilor, pietrelor și florilor. Israel a coborât din munți pentru a-i învăța pe oameni să trăiască cu bucurie nemăsurată, căci bucuria din fiecare lucru viu, spunea el, este forma cea mai înaltă de venerare. Pădurile sunt sfinte, la fel și câmpiile, fiecare piatră și fiecare fir de iarbă conțin o scânteie din Sufletul viu; fiecare act al vieții, respirația, mâncatul, mersul, trebuie îndeplinit cu ardoare, bucurie, extaz, căci fiecare dintre ele vorbește despre Dumnezeu.
Învățații care își petrecuseră tinerețea searbădă aplecați peste volumele Legii și au ridicat capetele și, pentru prima oară, au văzut cerul; el i-a scos din sinagoga întunecoasă și i-a dus în câmpiile deschise și acolo, le-a spus el, îi va auzi Dumnezeu. El nu a încălcat tradiția, ci a extins o. A respectat fiecare punct al Legii și s a închinat în casa de rugăciune, dar a reafirmat că adevărul divin se pierde în ritualul tuturor religiilor. A spus că dorința inimii de a adora este mai prețioasă decât forma sau locul adorării. În jurul său s-au adunat mulți discipoli. Curând, a început să se amplifice legenda despre faptele minunate și învățăturile lui Rabbi Israel, iar apoi a fost numit Baal Shem Tov, care înseamnă Maestrul Numelui Minunat. Prin Numele acela, el a avut puterea să săvârșească fapte minunate.
