Miorița este un poem folcloric românesc, răspândit în peste 1400 de variante în toate regiunile României. Este o creație populară specific românească, nefiind cunoscută la alte popoare.
Cântecul a fost zămislit în zona sudică a Carpaților Orientali, la nordul Munților Vrancei. În Transilvania având la bază un rit de inițiere și interpretat sub formă de colindă, în timpul sărbătorilor de iarnă. S-a transformat în baladă (în regiunile din sudul și estul țării), în această versiune fiind socotit un text literar desăvârșit din punct de vedere compozițional și stilistic.
A fost analizat și comentat de cei mai de seamă oameni de cultură români. Motivul mioritic a constituit sursa de inspirație pentru scriitori, compozitori și artiști plastici români și străini. A fost tradus în peste 20 de limbi străine. Este socotit unul din cele patru mituri fundamentale ale literaturii românești.
CUPRINS:
• Miorița
• Mănăstirea Argeșului
• Toma Alimos
• Novac și corbul
• Badiul
• Pintea viteazul
• Cântecul Jianului
• Bujor
• Ion al Mare
• Soarele și Luna
• Iovan Iorgovan
• Inelul și năframa
• Ștefăniță-Vodă
• Constantin Brâncoveanul
• Păunașul codrilor
• Corbea
• Potera
