Bambini di Praga este un microromân în care umorul negru, melancolia și ironia se întâlnesc într-un carusel de situații cum numai Hrabal putea imagina. Escroci care înșală oameni de bună credință sub acoperirea societății fictive „Sprijin la bătrânețe“, un drogher, un măcelar, un pictor nebun sunt doar câteva dintre personajele care dau naștere unor situații în care absurdul se insinuează tot mai mult în viața de zi cu zi. Fragment din volumul "Bambini di Praga" de Bohumil Hrabal: „— Semnați aici, sau, mă rog, desenați semnul dumneavoastră, cum doriți, zise domnul Viktor, întinzându-i stiloul și arătându-i contractul, și îmi dați în total, una mie nouă sute cincizeci de coroane. Semnând, domnul Krause rupse un pic hârtia. — Nu face nimic, îl liniști agentul. Ușa prăvăliei se deschise. Intră o tânără cu pălărie tiroleză și loden, care ținea în mână un nufăr artificial încadrat de două frunze verzi. — Cumpărați, vă rog, zise. — Ce mai e și asta? se sperie domnul Krause. — Concurență, zise domnul Viktor. — Frumoasa treabă, aprecie că expert ce era negustorul. Cine a făcut nufărul ăsta, copilă dragă? — Mămica și tăticul. Eu umblu și le vând. — și cât costă o bucată? — Douăzeci și cinci de coroane. — Concurența săracă trebuie ajutată, zise visător domnul Krause. O fetiță atât de tânără și de frumoasă care vine și îmi oferă mie, negustor de flori artificiale, un nufăr artificial... mă întreb dacă nu trebuie să văd în asta ceva mai adânc, nu e oare o coincidență stranie? Fata asta e o adevărată Tablă de Smarald ambulanță a regelui Solomon, întruchiparea destinului meu care a venit să-mi dea un imbold... În acest timp, cu ajutorul protezei, aidoma unei mașini tipografice, negustorul azvârlea pe tejghea hârtiile de o sută, nouăsprezece bucăți, pe care agentul le numără și le băgă în portofel. — Uite și ție, copil drag, douăzeci și cinci de coroane și te rog să agăți nufărul de cârligul din vitrină. Fata se îndreptă spre vitrină și atunci i se văzu rucsacul din spate plin cu fire verzi. Când se întoarse, se uită la domnul Viktor, se îmbujora și, în loc să caute clanța de la ușă, începu să bâjbâie pe lângă vitrină. — Ce faci acolo? strigă speriat domnul Krause.”
