Pentru mine cel puțin, Cătălina Haşotti este o poetă. Modul ei de a se transfigura în text este cu precădere liric şi lirismul sau măcar forma concentrată şi raportarea la sine îi domină scrisul. Când adoptă proza, ea extinde natura sa personală, ataşată fundamental poeziei în lumea exterioară eului, infuzând universul perfect tangibil, realitatea, cu efluviile sinelui. Proza ei nu este lirică, în sensul obişnuit. Personajele şi faptele nu lipsesc. Poetice sunt doar punctul de vedere al ochiului care priveşte şi sunetul vocii care descrie. Agreabilă, des- tinsă, elegantă, proza Cătălinei Haşotti este încă o fațetă, bine şlefuită a poeziei sale. - Horia Gârbea
