Banii Romaniei

Mircea Cosea este profesor universitar, doctor în științe Economice. Între 1973-1980 a fost expert pe probleme de prognoză economică și macroeconomie la Comisia Economică ONU pentru Europa de la Geneva. În calitatea pe care a deținut-o, de prim vice prim ministru, președinte al Consiliului pentru Reformã și Strategie Economicã (1993-1996), a avut un rol hotãrător în punerea bazelor economiei de piațã în România prin crearea pietei de capital. A reprezentat România în negocierile cu Banca Mondialã și Fondul Monetar Internațional; a fost observator și deputat în Parlamentul European. Fost deputat în Parlamentul României, membru al Comisiei pentru Muncã și Protecție Socialã; a fost președinte al Institutului Național de Administrație . A publicat manuale de economie, volume de scrieri și studii economice, precum și numeroase articole în publicații românești și strãine. Este președintele Fundației pentru Studii de Prognozã și Strategie Economicã și președinte de onoare al Asociației pentru Democrație, Educație și Reconstrucție. A primit premiul ” Personalitatea anului 2013 pentru o Românie Europeană”. Fragment din carte: DNA dorește nu numai recuperarea activelor dar și ceea ce am putea numi uzufructul utilizării acestora de la data privatizării până la data trimiterii îm judecată. Acest fapt reiese cu claritate din rechizitoriu unde se spune că cea mai mare parte a prejudiciului apare din „folosul de care a fost lipsit partea civilă – în condițiile în care, prin dobândirea titlurilor de participare de către terțe persoane fi zice sau juridice de bună credință, reparația în natură nu mai este posibilă.” Este principiul calculării prejudiciului la valoarea de piață a activelor privatizate și nu la valoarea de inventar la care se prsupune că s-a realizat privatizarea. Principiul este indiscutabil corect dacă se aplică în momentul inițial al privatizării deoarece privatizarea la valoarea de inventar (mult utilizată cu intenție frauduloasă) nu are în vedere potențialul de valorifi care prin business a activelor ci a valorificării lor prin dezmembrare ca materii și materiale (vânzarea lor ca fi er vechi). Problema care se pune este aceea a modului cum se poate aplica în acest moment principiul valorii de piață în calcularea prejudiciului, datorită faptului că dinamica valorii pachetului de acțiuni, la care face referire procurorul, nu are legătură cu ilegalitatea actului de privatizare ci cu dinamica și caracteristicile mediului economic și de business de la perioada privatizării până la cea a trimiterii în judecată. Poate fi imputată acestora valoarea de piață a activelor la o dată ulterioară privatizării?