La o privire superficial a, s-ar putea spune că Dea Loher scrie literatura polițistă sau horror. Aproape că nu există piesă de-a ei în care să nu se petreacă cel puțin o crimă. Uneori, avem de-a face și cu crime în serie, că în Barbaalbastră – speranța femeilor. Alteori, omorul e de o violență insuportabilă chiar și la o simplă lectură, ca în Viață în Praca Roosevelt. Departe de a produce literatura de consum, Dea Loher este unul dintre numele mari ale dramaturgiei contemporane. Brutal și totodat a poetic, teatrul ei e mai negru, poate, decât acela al lui Beckett. În lumea ei, care e și a noastră, Binele nu are nici o șansă, nici măcar când e scris cu literă mică. El este de fiecare dată spulberat, fie că ia forma iubirii, a generozității, a speranței, a aspirației spre înalt (wow!), sau măcar spre (o cât de mică) fericire. Există de fiecare dată un mecanism de o forță redutabilă (cei vechi i-ar fi zis Destin) care-l deturnează – „deturneaza”? – în tragic. Câteva dintre piesele ei au pătruns și în repertoriile de la noi: Casa străină (Teatrul Ariel Târgu Mureș, regia Alexandar Ivanovski), Barbaalbastra – speranța femeilor (Teatrul Act, studioul Toaca – București, regia Alexandra Badea), Adam Geist (Teatrul Maria Filotti Brăila, regia Radu Afrim) și Viața în Praca Roosevelt (Teatrul Național Timișoara, regia Radu Afrim).
Prezentul volum cuprinde zece dintre cele mai jucate piese ale autoarei.
