Vara lui 1885. Trei francezi ajung la Londra pentru cumparaturi. Unul dintre ei e print, altul e conte, iar al treilea nu are rang nobiliar. E un italian care, cu patru ani in urma, a fost subiectul celui mai cunoscut portret al lui John Singer Sargent. Se numeste Samuel Pozzi, pionier in ginecologie si liber-cugetator, un om de societate cu o viata amoroasa faimoasa pentru complicatiile ei. Viata lui Pozzi se desfasoara pe fundalul Parisului de la sfarsitul secolului al XIX-lea, minunata epoca a extravagantelor si a placerilor, marcata, totodata, de narcisism, decadenta si violenta. In cea mai recenta carte a sa, Julian Barnes picteaza o fresca a Belle Epoque cu eroii si antieroii ei, cu scriitorii, artistii si ganditorii care au marcat-o – ne intalnim, printre altii, cu Henry James, Sarah Bernhardt, Oscar Wilde, Marcel Proust, in schimburi de idei memorabile. Povestea lui Pozzi ii vine manusa lui Barnes, de aceea a rezultat una dintre cele mai bune carti ale sale. Bifeaza toate casutele: imersiunea in viata culturala a Frantei din secolul al XIX-lea, in contrast cu insularitatea manifestata de Marea Britanie, atunci si acum; puzzle-ul de fapte reale si fictiune; dilemele legate de viata sexuala. - Evening Standard Cat despre esecul – esecul amoros – al vietii sotilor Pozzi impreuna, avem doar relatarea lui. Ce anume a vrut sa spuna Pozzi prin «masuri viguroase, aproape violente» in luna de miere? Ce a inteles sotia din brusca schimbare de comportament a acelui Pozzi din scrisorile in care o curta? Acesta sa fi fost momentul cand a inceput sa se gandeasca glacial la posibilitatea unei despartiri? Nu putem sti. N-avem decat sa speculam, atata timp cat recunoastem ca speculatiile noastre sunt romanesti si ca romanul are aproape la fel de multe forme ca iubirea si sexul.
