Basarabia, la un secol de la Marea Unire 1991-2018

Dorin Cimpoeșu și Sergiu Musteață fac conștiincios o evaluare a tabloului istoric al Republicii Moldova după anul 1989, referindu-se cu precădere la situația politică internă. Ei nu riscă să treacă pe „terenul străin” al analizei și prognozei politice, nu fac din exces apel la „conjunctura geopolitică”, nu trasează scenarii de viitor și nu operează cu „probabilitați futurologice”. Cei doi cercetători ne sugerează doar că numai decomunizarea și democratizarea Republicii Moldova pot fi pietrele de temelie ale unui viitor mai bun pentru această țară și pentru locuitorii ei, aflați de trei decenii într-o tranziție care pare să nu mai aibă sfârșit. - Oleg Serebrian „Națiunea română aniversează, în 2018, un secol de la Marea Unire, de la acel an astral 1918 când, prin voința politică aliniată și consensuală a românilor, cele trei provincii locuite de confrații noștri au revenit, rând pe rând, la matca civilizației românești, dând naștere unui trunchi viguros și durabil al poporului român pe care se sprijinea Coroana întregită a României Mari.” „Întrucât idealul Unirii nu există la liderii politici actuali de la Chișinău, iar România nu are nici ea un proiect de țară, care să cuprindă acest obiectiv național major, singura posibilitate credibilă și realizabilă de regăsire cu frații din Basarabia este integrarea Republicii Moldova în Uniunea Europeană. Așadar, la ceasul aniversării Centenarului Marii Uniri de către românii de pretutindeni, Basarabia se află departe de România, deși este atât de aproape și, alături de Bucovina de Nord, Hotin și alte ținuturi românești înstrăinate, participă doar tangențial la Marele Jubileu.” Aceeași Basarabie, devenită între timp republica sovietică socialistă unională, în urma ocupării prin forța de către URSS în 1940/1944, a încercat să folosească, în anii 1988-1991, noile circumstanțe favorabile create de criza regimului comunist și declanșarea revoluțiilor antitotalitare din Europa, care au dus la destrămarea sistemului comunist și a imperiului sovietic și la revenirea țărilor europene la regimurile democratice parlamentare. Ca în 1918, și de această dată, în Basarabia sovietică, s-a dezvoltat o mișcare de redeșteptare a conștiinței naționale, au apărut formațiuni politice noi, precum Frontul Popular din Moldova (FPM), s-au înființat primele publicații libere și independente, cum ar fi „Deșteptarea”, „Glasul Națiunii” și „Sfatul Țării”, s-au remarcat unele personalități autohtone, între care Alexandru Moșanu, Ion Hadârcă, Grigore Vieru, Mihai Cimpoi, Dumitru Matcovschi, Vasile Nedelciuc, Nicolae Costin și mulți alții. Să vedem care au fost pașii făcuți de Basarabia în cele două momente istorice diferite… - Dorin Cimpoeșu, Sergiu Musteață