Cartea Basme Germane Vol. 3. Deutsche Marchen PDF

 Cea mai mare colecție de literatură bilingvă utilă copiilor (și nu numai) care vor să învețe o limbă străină prin lectura unor povești, basme și povestiri celebre. O colecție frumos ilustrată și accesibilă - un companion de neprețuit la școală pentru lecturile suplimentare, în timpul liber și în vacanțele școlare. Cu această colecție începe adevărata cultură a copiilor, de care nu se vor despărți toată viața!   Traducere din limba germană: Ida Alexandrescu   Ilustrații de Silvia Mitrea Fragment din carte: "Traurig wandelten die Verzauberten durch die Felder, sie wussten gar nicht, was sie in ihrem Elend anfangen sollten. Aus ihrer Storchenhaut konnten sie nicht heraus, în die Stadt zuruck konnten sie auch nicht, um sich zu erkennen geben, denn wer hatte einem Storchen geglaubt, dass er der Kalif sei, und wenn man es auch geglaubt hatte, wurden die Einwohner von Bagdad einen Storchen zum Kalifen gewahlt haben? So schlichen sie mehrere Tage umher und ernahrten sich kummerlich von Feldfruchten, die sie aber wegen ihrer langen Schnabel nicht gut verspeisen konnten. Zu Eidechsen und Froschen hatten sie ubrigens keinen Appetit. Denn sie befiirchteten, mit solchen Lecker-bissen sich den Magen zu verderben. Ihr einziges Vergngen in dieser traurigen Lage war, dass sie fliegen konnten, und so flogen sie oft auf die Dacher von Bagdad, um zu sehen, was darin vorging. In den ersten Tagen bemerkten sie grofie Unruhe und Trauer in den Stragen. Aber ungefahr am vierten Tag nach ihrer Verzauberung safssen sie auf dem Palast des Kalifen, da sahen sie unten in der Strasse einen prachtigen Aufzug. Trommeln und Pfeifen ertiinten, ein Mann in einem goldgestickten Scharlachman-tel sass auf einem geschmckten Pferd, umgeben von glanzenden Dienern. Halb Bagdad sprang ihm nach, und alle schrien: „Heil Mizra! dem Herrscher von Bagdad!" Da sahen die beiden Strche auf dem Dache des Palastes einander an, und der Kalif Chasid sprach: „Ahnst du jetzt, warum ich verzaubert bin, Grosswesir? Dieser Mizra ist der Sohn meines Todfeindes, des machtigen Zauberers Kaschnur, der mir in einer bsen Stunde Rache schwur. Cei doi bărbați vrăjiți merseră peste câmpuri plini de tristețe, neștiind ce să facă în mizeria lor. Nu puteau să iasă din pielea de barză, în oraș nu puteau să se întoarcă pentru a spune cine sunt, căci cine ar fi dat crezare unei berze că ar fi calif și, chiar dacă ar fi crezut acest lucru, ar fi ales oare locuitorii Bagdadului o barză drept calif? Așa se furișară mai multe zile prin regiune, hrănindu-se neîndestulător cu roadele câmpului, pe care însă le mâncau cu greutate, din cauza ciocurilor lor lungi. De altfel, nu aveau poftă să mănânce șopârle și broaște, deoarece se temeau să nu-și strice stomacul cu astfel de „delicatese". Singura plăcere în situația asta tristă era faptul că puteau să zboare, astfel că zburau adesea pe acoperișurile Bagdadului pentru a vedea ce se mai petrece pe acolo. În primele zile, observară pe străzi o mare neliniște și tristețe. Dar, cam în a patra zi după vrăjirea lor, aflându-se pe palatul califului, văzură jos pe stradă un alai măreț. Răsunară tobe și fluiere, iar un bărbat îmbrăcat într-o mantie purpurie brodată cu fir de aur ședea pe un cal împodobit, înconjurat de servitori în haine strălucitoare. Jumătate din populația Bagdadului îl urmă sărind de bucurie și țipând: Trăiască Mizra, stăpânul Bagdadului! Cele două berze de pe acoperișul palatului se uitară una la alta. Califul spuse: — Bănuiești acum de ce am fost vrăjit, mare vizir? Acest Mizra este fiul dușmanului meu de moarte, puternicul vrăjitor Kasnur, care într-un ceas rău mi-a jurat răzbunare. "