Simion Florea Marian (1847‑1907) este un îndrăgit folclorist și etnograf român, originar din zona Sucevei. După ce învață la școala din satul natal Ilișești, își continuă studiile la Suceava, Năsăud și Beiuș. Debutează la numai 19 ani în revista Familia cu o culegere de folclor: O nuntă în Ilișești. Tot atunci începe să culeagă doine, balade, cântece populare, ce vor fi reunite ulterior în volumul Poezii poporale din Bucovina. Balade romane culese și corese, apărut în 1869 la Botoșani. În 1871 Simion Florea Marian se înscrie la Facultatea de Teologie din Cernăuți, după care ajunge preot în orașul Siret. În 1881 devine membru al Academiei Române. Ulterior va lucra ca învățător și apoi ca profesor de gimnaziu, predând religie și limba română. A purtat o bogată corespondență cu numeroși cărturari, scriitori și folcloriști de seamă, precum Petre Ispirescu, Ion Pop‑Reteganul, Vasile Alecsandri sau Atanasie M. Marienescu. A colaborat la numeroase publicații și reviste, precum Convorbiri literare, Albina Carpaților, Columna lui Traian, Aurora română, Cărțile săteanului român. Printre cele mai cunoscute cărți ale sale se numără Descântece poporane române (1886), trilogia asupra obiceiurilor din ciclul familial – Nuntă la români (1890), Nașterea la români (1892), Înmormântarea la români (1892), Vrăji, farmece și desfaceri (1893), cele trei volume din ciclul Sărbătorile la romani (1898‑1901), Păsările noastre și legendele lor (1895) sau Legendele Maicii Domnului (1904).
