Bazele programarii neurolingvistice

Unul dintre promotorii cei mai importanți ai NLP (Programarea Neurolingvistică), Anthony Robins, spunea că dacă există ceva ce merită cunoscut și aprofundat în această lume, NLP este cu siguranță unul dintre aceste lucruri. NLP este știința prin care devenim stăpânul propriei minți, este arta comunicării, este știința de a ne programa pentru a atinge orice scop ne propunem.         Robert Dilts este unul dintre cei mai avizați autori și traineri în domeniul NLP. Această carte este fundamentală pentru a înțelege elementele de bază și modul în care funcționează NLP. Ea tratează nu numai modalitățile tipice NLP, ci și corelațiile fiziologice care se produc în sistemul nostru nervos.         Programarea neurolingvistică (NLP) are ca scop completarea informațiilor macroscopice despre comportamentul uman și despre experiența accesibilă tuturor prin mijlocirea organelor de simț, cu informațiile microscopice neobservabile, ale neurofiziologiei comportamentului și experienței, sub forma unui model cibernetic util. Considerăm că o astfel de completare este esențială dacă dorim să înțelegem ori să utilizăm proprietățile ce guvernează procesele umane complexe ale învățării, memoriei, comunicării, alegerii și ale motivației, și modul în care acestea influențează mediile social și ecologic ale oamenilor.         Programarea neurolingvistică a fost fundamentată de modelatorii comportamentali John Grinder și Richard Bandler cu scopul de a analiza și explora modelele ce guvernează astfel de procese complexe ale comportamentului uman. Premisa de bază a NLP este că există o redundanță între modelele macroscopice observabile ale comportamentului uman (de exemplu, fenomene lingvistice și paralingvistice, mișcări ale ochilor, poziția mâinilor și a corpului, și alte tipuri de distincții de performanță) și modelele activității neuronale care guvernează acest comportament.         De pildă, probabil că fiecare dintre noi a observat, pe parcursul unei anumite conversații, cum un participant la discuție, ca răspuns la o întrebare, încetinește ritmul vocii în timp ce încearcă să-și amintească informațiile cerute, apoi își întoarce brusc privirea spre stânga, întrerupând momentan contactul perceptiv. Această mișcare este în general urmată de o accelerare a ritmului pe măsură ce individul descrie sau vorbește despre un anume obiect sau eveniment, de obicei folosind un limbaj care indică un anumit tip de reprezentare vizuală. Se poate spune că acest segment de comportament indică accesarea unei anumite imagini vizuale interne (i.e. activitate în cortexul vizual al creierului separată de informațiile vizuale oferite de experiența senzorială imediată a persoanei respective).