Sufeream pentru Benji asemeni unei mame ce asista neputincioasă la decepția fiului părăsit. Câteva zile a rămas gânditor și apatic, nu mânca și pierduse dragul de joacă. Ștefan se amuză; încercând să îndulcească atmosfera, îi repetă: „Hai, Benji, capul sus, o să treacă... Găsește băiatul meu altă față cât de curând, doar ești cel mai frumos cățel din cartier.” Și nu-l lăsa așa pe gânduri, permanent îl incită la joacă, până am observat că trecuse supărarea. După multe telefoane la care nu a răspuns, într-un final s-a obosit și a răspuns la un mesaj al meu acea plimbătoare de câini, stăpâna cățelușei Bety. - Fragment
