Berlin

Berlin - iar introvertiții au ieșit din casă Poezia Kristei Szocs, extrem de muzicală, extrem de depresivă, este puternică în sensul în care cineva poate să ajungă la un limbaj al semnelor diseminării sentimentelor într-o lume pe care eu niciodată nu am să o pot vedea, dar pe care mi-o imaginez ca pe o lume a unei splendori depresive și asumate. Poezia Kristei nu e deloc feministă, nu este deloc erotică la modul grosolan. Îi doresc să devină o mare poetă a interiorității ei, printr-un limbaj al unei amintiri care să nu sufoce poezia, ci mai degrabă să o deschidă spre lume. - Angela Marinescu    Dar și eu sunt un om al exceselor, dar și universul meu e un univers ecou, îți vine deseori să exclami în vreme ce citești cartea Kristei Szocs; fiindcă e atâta enormă căldură umană în ea, fiindcă hașurează atâtea zone vitale ale umanității noastre post-umane, încât e imposibil să nu te regăsești și pe tine în paginile ei. Și să nu te înțelegi. E imposibil să citești cartea ei & să nu te împaci cu tine. Cel puțin temporar. Asta e unul dintre cele câteva lucruri esențiale pe care literatura le poate face pentru noi – iar asta face din Krista Szocs una dintre poetele esențiale ale generației ei. - Radu Vancu   O distopie cu nume de oraș plus un cuminte excesiv sau invers. O deconstrucție interioară, o strămutare dincolo de utopie și distopie, o fericire în imaginarul exceselor. La sfârșit te întrebi: berlin? ce e berlin? unde e berlin, am fost vreodată acolo? oricine poate merge acolo? e un substantiv comun? Nici excesul, nici Berlinul nu sunt ceea ce par a fi atunci când călătorești cu Krista. Și nici măcar poezia, deși ea e prezentă peste tot, ea unifică lumile-ntre ele. Et în Berlin ego. - Svetlana Cârstean