Betonul. Arma de construire masiva a capitalismului
In ziua a treisprezecea a lunii pluviose a anului II din calendarul republican (1 februarie 1794), in timpul fazei celei mai intense a Revolutiei Franceze, Conventia Nationala a votat un decret care prevedea demolarea imediata a castelelor feudale si, mai ales, a turnurilor, simboluri ale tiraniei.
Aceste demolari fusesera deja incepute in multe locuri de catre "societatile populare" locale. Oare nu am putea decide in zilele noastre lansarea unei actiuni similare impotriva noilor "turnuri" mult mai oprimante create de tirania mercantilista? Critica arhitecturii si a betonului in particular, constituie un loc de intalnire ideal intre critica adusa, capitalismului, ca sistem economic si social, si critica societatii industriaie. Aceste doua forme de viata, s-au dezvoltat impreuna de la inceputul secolului al XVIII-lea. La fel cum nu se poate avea un capitalism "ecologic" si "verde", deoarece capitalismul este intotdeauna industrial, industria nu este "neutra" si, departe de a putea fi recuperata, pentru construirea unei societati eliberate (cum credea miscarea muncitoreasca), ea se sprijina pe structuri proprii care ii determina, sensul.
Betonul
