Bhagavadgita si alte texte sanscrite

Parte efectivă a Mahabharatei, cea mai înaltă spiritual componentă a celebrei epopei, Bhagavădgiță (Cântecul venerabilului Krisna), deschide larg porțile înțelegerii complexei și totodată singularei filosofii hinduse, punctând principalele cerințe ale celor trei mari învățături asupra felului în care omul poate atinge Nirvana (sustrăgându-se lanțului nesfârșit al reîncarnărilor). Expunerea doctrinelor spirituale îmbracă totodată, în textul original — și păstrează și în traducerea românească —, în mod fericit, haina poeziei alese, încântându-ne multiplu. - I.Oprișan Filosofia hindusă nu poate fi înțeleasă decât de acei care renunță deocamdată la concepțiile europene și își liberează gândirea de idei preconcepute. Ca și filosofia lui Platon sau a lui Kant, filosofia hindusă, mai ales aceea din Upanișade, cere o mare concentrare a spiritului și exclude pe acei care nu vor sau nu pot să gândească.  - Th. Simenscky Autorul acestei opere este necunoscut. Probabil c-a fost un brahman, care se dădea drept un adorator al lui Vișnu, însă care, în realitate, era un filosof eclectic. Se presupune c-a trăit în India în secolul I sau al II-lea al erei creștine. Neputând găsi liniște pentru sufletul său în nici un sistem de filosofie de pe atunci și încă, și mai puțin în brahmănismul corupt din jurul său, el se hotărî să facă o alegere printre diferitele școli de gândire raționalistă și dogmatică și să construiască în felul acesta o teorie proprie a sa. Autorul poemului a făcut aceasta cu multă pătrundere și frumusețe de stil, combinând diferite păreri într-un singur sistem, împrumutând idei din sistemele de filosofie Sămkhya, Yoga și Vedănta, precum și din doctrina mai recentă despre bhakti sau credința într-o Ființă supremă. Învățăturile panteiste ale școlii Vedănta predomină . - Th. Simenscky