Biblioteca invizibila

Prima parte din seria Biblioteca invizibilă   Irene este un agent special al Bibliotecii, organizația secretă care strânge cele mai importante cărți din toate universurile paralele. Alături de Kai, enigmaticul ei ucenic, este trimisă într-o Londra infestată de haos, unde legile naturale sunt modificate de supranatural și magie. Misiunea lor? Să recupereze o variantă unică a poveștilor Fraților Grimm.   Ajunși acolo, Irene și Kai sunt prinși într-un labirint de pericole, indicii contradictorii, societăți secrete, dragoni, vampiri, reptile din metal și roboți controlați prin magie. Nu doar viețile lor și reputația Bibliotecii sunt în pericol, ci realitatea însăși.   Bibliofilii o să adore această carte! Cogman scrie impecabil un fantasy distractiv, cu personaje complicate, multă acțiune și o lume bine construită și fermecătoare. - Library Journal   Fragment din cartea "Biblioteca invizibilă" de Genevieve Cogman: "- Deschide-te către Bibliotecal rosti ea, conferind cuvântului „Biblioteca" întreaga sa valoare, și simți cum tatuajul de pe spatele ei se mișcă și se răsucește, în timp ce se stabilea conexiunea. A urmat un moment perfect normal de conștientizare și presiune, de parcă un lucru imens și de neimaginat i-ar fi răsfoit paginile minții. A durat, ca întotdeauna, puțin prea mult să fie suportabil, dar apoi ușa s-a cutremurat sub atingerea ei și s-a deschis. Brusc, zgomote îndepărtate indică faptul că urmăritorii săi reușiseră să intre. Mai zăbovi o clipă cu părerea de rău că nu avusese timp să mai înșface alte cărți și apoi pași repede înăuntru. Când ivărul se închise în spatele ei, se reatasă lumii pe care o lăsase în urmă. Ori de câte ori l-ar fi deschis ei acum, ar fi dat doar spre biroul căruia îi aparținuse de la început. Nu o puteau urmări aici. Se află în Bibliotecă. Nu în orice bibliotecă, ci în BIBLIOTECĂ. Rafturi înalte se înălțau de o parte și de alta, prea înalte și prea pline de cărți ca să poată vedea ce se află dincolo de ele. Spațiul îngust din fața ei abia dacă era suficient să îi permită să se strecoare. Pantofii ei lăsară urme umede în praf, iar ea pași peste trei teancuri de notițe abandonate, îndreptându-se spre zona luminată din depărtare. Singurele zgomote erau niște scârțâieli vagi, care veneau de undeva din stânga ei, neregulate și nesigure, asemenea pendulărilor lente ale unui leagăn pentru copii. Spațiul strâmt se deschise brusc într-o încăpere mai vastă, lambrișată. Privi în jur, dar nu putu să își dea seama unde se afla. Cărțile de pe rafturi erau tipărite, iar unele dintre ele arătau mai moderne decât oricare dintre cele disponibile în lumea alternativă pe care tocmai o părăsise - însă asta nu dovedea mai nimic."