Daca este incetatenita ideea ca scriitor adevarat este doar acela care are o voce usor recognoscibila in orice carte a lui, imi place sa cred ca am scris carti pe voci atat de diferite, incat sa fiu considerat un diletant, un debutant cu fiecare volum publicat. Asta fiindca niciodata n-am crezut ca vocea mea e importanta, ci mai ales vocea literaturii, iar uneori exista mai multe voci chiar in interiorul cate unei singure carti pe care am scris-o.
In Bilete de sinucigas cred ca sunt cele mai multe voci, nu doar din ce am scris pana acum, ci din tot ce voi fi scris vreodata. Si asa cred ca e cel mai potrivit sa fie citita cartea aceasta: ca o suprapunere de voci individuale care formeaza un singur si mare strigat, o ultima soapta.
Ilustratii alb-negru de Mihail Cosuletu.
