Billy Bathgate

    În New Yorkul anilor ’30, Billy Bathgate, un puști de cincisprezece ani din Bronx, pătrunde în banda lui Schultz Olandezul, un gangster extrem de charismatic. Billy este fascinat de lumea violentă și coruptă a lui Schultz, o lume a banilor, a sexului și a crimei, și ajunge chiar să aibă o legătură sentimentală cu iubita acestuia.     Împletind elemente fictive și reale, E.L. Doctorow, unul dintre scriitorii cei mai admirați ai Americii, a surprins cu măiestrie romantismul lumii gangsterilor, care continua să fascineze și astăzi.      Clasici moderni Litera pune laolaltă scriitori moderni ale căror opere au devenit deja repere clasice. Cele mai importante, mai provocatoare, mai emoționante, mai revoluționare opere din ultimii 125 de ani – cărți care vor continua să fie citite de la o generație la alta.      Fragment din roman:       “Procesul aproape că bătea la ușă. Am lăsat balta exercițiile de tir cu pistolul ca să fac diverse comisioane pentru Dixie Davis, instalat și el de-acum la etajul șase. Într-o dimineață a trebuit să duc o scrisoare de-a lui unui grefier de la tribunal și după ce am dus-o m-am oprit în fața sălilor de judecată și m-am uitat înăuntru prin ferestruicile rotunde ale ușilor. Nici una din săli nu era ocupată. Cum nu mi-a spus nimeni să nu, am intrat la Completul Unu și m-am așezat jos. Era o încăpere deschisă, neîncorsetată, spre deosebire de o secție de poliție, de pildă, avea pereții plăcați cu lemn, ferestre înalte basculate ca să intre niște aer și globuri mari de lumină agățate cu lanțuri de tavan. Toată mobila era la locul ei, pentru judecător, jurați, acuzare, apărare și public, într-o desăvârșită liniște. Se auzea cum ticăia ceasul de pe perete, din spatele fotoliului de președinte. Sala de judecată stătea și aștepta - impresia asta mi-a făcut-o. Da, și că dincolo de așteptare era o infinită răbdare. Așa am înțeles că legea avea o utilitate profetică.     Brusc m-am trezit asaltat de un sentiment de vinovăție. Mi l-am închipuit pe dl. Schultz dus de acolo încadrat de gardieni în timp ce noi, restul bandei, ne uităm și nu făceam nimic. Mi l-am închipuit dus de acolo într-un acces de furie oarbă, ultima mea imagine despre el fiind un mozaic, datorită ochiurilor în formă de romb ale rețelei de plasa de la geamurile dubei. Foarte amar gust mi-a lăsat.     Trebuie să spun aici un lucru despre Schultz Olandezul, și anume că oriunde se află își genera singur trădările, le crea în continuu ca pe niște anotimpuri ale vieții lui, însăși firea lui producea trădători, fiecare în alt fel, sub altă formă și la altă dimensiune, dar cu toții având trăsăturile comune ale trădării, ceea ce-l făcea pe el să vină după noi ca să ne omoare.”