După atâtea întâmplări etimologice care mi‑au adus mai multe ponoase decât foloase, mă văd silit să reflectez asupra dictonului latin: „Și tacuisses, philosophus mansisses“ și să ascult de înțelepciunea populară: „vorba e de argint, tăcerea‑i de aur“. Dar ce pot să fac? Un demon nu‑mi dă pace și, iată, nu mă pot ține de promisiune. Dovada această carte. La a doua ediție… - I. Funeriu Dacă romana este limba noastră maternă, atunci putem spune, cu aceeași îndreptățire, că latină înseamnă, pentru obștea românească, limba ei paternă. Îmbogățim astfel și conceptul de patrie extras din expresia latinească terra patria (pământul părinților). N-ar trebui să ne scape din vedere nicio clipă amănuntul, cu totul semnificativ, că, și atunci când ne mândrim cu strămoșii noștri aborigeni, dacii, care sunt „înfipți în munți“ (montibus inhaerent), prinosul admirației noastre față de ei se încheagă tot în cuvinte, propoziții și fraze latine. - G.I. Tohăneanu
