Prin lucrarea de față autorul a încercat să arate semnificația căsătoriei și să analizeze căile întemeierii bisericii de acasă din perspectiva condițiilor istorice, luând drept baza Sfânta Scriptură, scrierile Părinților și scriitorilor bisericești și hotărârile Sinoadelor Ecumenice.
Această carte se adresează unui larg cerc de cititori: celor care au decis să se căsătorească, celor care au copii, părinților ai căror copii au trecut de vârsta adolescenței, precum și preoților duhovnici.
Fragment din volumul "Biserica din casa" de Gleb Kaleda:
“Ritmul casei
Rugăciunea Bisericii se supune ritmului slujbelor bisericești: în fiecare zi, în fiecare săptămână și în fiecare an. În funcție de ritm se stabilește și activitatea științifică și pedagogică. Ritmicitatea și periodicitatea, alături de evoluție, constituie legea generală a universului, care se arată în structura atomilor și a galaxiilor, în evoluția scoarței pământului și a vieții diferitelor organisme. Ritmurile, combinate între ele, formează muzica universului, „a sferelor cerești" despre care vorbea Pitagora.
Caracterul ritmic al vieții reprezintă o condiție necesară pentru dezvoltarea normală, fizică și duhovnicească a familiei și a membrilor ei. În el trebuie se manifeste în unanimitate toate cerințele și însușirile fizice, sufletești și duhovnicești ale omului. La fel și în familie să nu se uite că omul este format din trei părți.
Ritmurile vieții de familie includ rugăciunea și hrana, grijile zilnice și sărbătorile, respectarea obligațiilor de muncă și de instruire și administrarea casei. Ritmurile ajută la crearea confortului din casă și permit ca timpul să fie folosit cât mai util. Ele permit disciplinarea trupului, a sufletului și a duhului omului.
Copiii se obișnuiesc cu ritmul vieții și cu disciplină, când sunt respectate cu strictețe orele de rugăciune și de masă. Mesele neregulate, adică gustările luate în momentele când ți s-a făcut foame sau imediat ce în casă a apărut ceva gustos, se răsfrâng negativ nu numai asupra sănătății trupești a copilului, cât mai degrabă asupra minții și sufletului lui: astfel el nu se va învăța niciodată să se controleze, să-și înfrâneze poftele, să se concentreze pentru un timp îndelungat asupra unui anumit obiect, chiar dacă acest lucru poate fi o simplă joacă — să nu uităm că și jocurile copilărești cer o atitudine serioasă din partea adulților.
Nu vom reuși să obișnuim un copil să postească, dacă îi permitem să mănânce când vrea el. Dacă doriți, mâncarea regulată înseamnă începutul vieții ascetice."
Biserica din casa
