• Autor distins cu Premiul Nobel pentru literatură
Am tradus cu o bucurie care sper că se vede în texte. Am încercat să fiu absolut fidel textului original, dar să-i dau și o anume flexibilitate în românește. Nu e Cărtărescu, e Dylan. Iată ce-am avut minut de minut în minte pe când traduceam. Cărtărescu e doar instrumentul prin care Dylan poate străluci în limba română, îmi spuneam. și totuși cititorul foarte familiarizat cu frazarea mea o va putea recunoaște și în aceste o sută de poeme din Dylan, căci e inevitabil să fie așa. Tot ce pot să sper e că ea nu supără, că e doar un element de fundal, poate o umbră necesară. [...]
Să traduci lyrics, chiar cele ale unor compozitori recunoscuți ca (mari) poeți precum Bob Dylan, Lennon-McCartney, Paul Simon sau Frank Zappă, ar putea părea o acțiune deznădăjduită dacă...
...dacă versurile muzicii folk-pop-rock nu ar da atât de bine când sunt puse pe hârtie. Dacă nu ar apărea atât de consonante cu poezia de azi, scuturată de podoabe. Dacă însuși faptul că le lipsește muzica nu ar face textele mai enigmatice. Dacă, lipsite de splendoarea hainei muzicale, n-ar fi atât de impresionante în sărăcia lor de multe ori înșelătoare. Dacă, în cazul de față, textele n-ar fi de Bob Dylan, un poet uriaș, chiar și-n lipsa muzicii, cum sper că vă veți convinge. - Mircea Cărtărescu
Trei îngeri
Trei îngeri zboară peste străzi
Cântând la câte-un corn de-argint
În rochii verzi și cu aripe
Din ziua de Crăciun venind
Cea mai sălbatică pisică din Montana trece
Și-o doamnă în oranj, strălucitoare
O furgonetă U-Hăul, un camion fără roți
Autobuzul de Tenth Avenue lucind în soare
Câinii și porumbeii zboară-mprejur
Trece un om în piept cu o stea
Trei tipi se târăsc înapoi de la slujbă
Nimeni nu se-oprește să-i întrebe ceva
Camionul brutăriei se-oprește la colț
Lângă stâlpii pe care îngerii-adasta
Șoferul se uită după un chip
În lumea asta concretă și vastă
Îngerii cântă din corn toată ziua
Pământul trece pe lângă ei că o arcă
Dar ascultă cineva muzica lor
Cineva măcar încearcă?
Fragment din carte:
"Poți te rog să te târăști prin fereastră?
Stă-n camera ta, mormântul lui, cu un pumn de pioneze în palmă
Preocupat să se răzbune, blestemând
Morții care nu-i mai pot răspunde la nici o sudalmă
Sunt convins că n-are nici o intenție
Să privească spre tine, decât
Ca să testeze pe tine cine știe care invenție
Poți te rog să te târăști prin fereastră?
Pe mâini și pe coate, n-o să te zdrelești
Cum poți să spui că el o să te bântuie?
Poți în definitiv să. te întorci la el când dorești
Arată așa sincer, simte-așa din rărunchi
Când încearcă să cojească luna și s-o arate
Cu furia sa de afaceri, cu câinii de vânătoare-n genunchi
Dacă-i trebuie-un al treilea ochi pur și simplu îl scoate
Tu nu ești bună decât să-i pui creta-n mână
Sau s-o ridici dac-o aruncă în spate
Poți te rog să te târăști prin fereastră?
Pe mâini și pe coate, n-o să te zdrelești
Cum poți să spui că el o să te bântuie?
Poți în definitiv să te întorci la el când dorești. "
