Bombardel si Murdarica Pata de Ketchup si nazbatiile bursucilor

    Hei, tu! Nu, tu, ci persoana din spatele tău. Nu, nu el. Puțin mai la stânga, încă puțin... Da, tu! Of, Doamne... lasă, nu contează...     Dragă oricine (inclusiv tu!)! Bine ai venit pe insula Marea Vânzoleală! E nemaipomenit aici! Și de obicei au loc vânzoleli (găsești un indiciu despre asta chiar în numele insulei).     Așadar, vino și alătură-te temerarilor noștri eroi, Bombardel și Murdarica Pată de Ketchup, în aventura lor plină de pericol și suspans (ori poate nu chiar atât de periculoasă și cam prostească!). Ah, te avertizez, s-ar putea ca în poveste să fie implicați și niște bursuci răi...     Descoperă cea mai nostimă galerie de personaje cunoscute vreodată de umanitate în această carte extrem de amuzantă care te va face să râzi cu lacrimi!       Fragment:        „Capitolul 2     În care eroii noștri pornesc la drum ca să îl vadă pe rege, iar Murdarica Pată de Ketchup cântă un cântecel       În majoritatea poveștilor, atunci când eroii pleacă în călătorie ca să îl întâlnească pe rege, te gândești că drumul este unul foarte lung. Trec capitole, capitole și capitole întregi în care au parte doar de aventuri, se luptă cu dragoni sau cu păianjeni uriași. Se pierd prin păduri, unde mai că sunt mâncați de vrăjitoare, trebuie să răspundă la diferite întrebări misterioase ca să poată traversa râuri și văi și multe alte isprăvi de felul acesta. Cel mai probabil, pe drum îi prinde o ploaie torențială, iar ei nu au nici haine de ploaie și nici sandviciuri.     Din fericire pentru Bombardel și Murdarica Pată de Ketchup, cel mai apropiat rege locuia la nici o jumătate de kilometru distanță. La doar cinci minute cu autobuzul 47, dacă fiecare ar fi avut prin buzunare câte o jumătate de liră. Însă Bombardel și Murdarica Pată de Ketchup nu aveau niciun ban, așa că o porniră peste dealuri.     Era o zi cu adevărat frumoasă. Soarele îi învăluia cu razele sale ca un unchi binevoitor, copacii se legănau ca niște steaguri prietenoase, iar peste tot în jurul lor păsărelele ciripeau de zor, ca un mic cor cu pene. Toată suflarea din pădure ieșise la joacă. Văzură căprioare sărind capra și capre sărind căprioara, iepurași sărind veverița și veverițe sărind iepurașul, vulpi sărind purcelul și purcei jucând tenis de vulpe, deoarece purceii nu se prea pricep să sară și sunt cam mari. Văzură un șarpe care se încălzea la soare și un cerb timid, cu mustața falsă care privea pe furiș printre copăceii de la marginea pădurii.”