„Astăzi, am desprins sabia avocaturii de la cingătoare și am atârnat‑o în cui. Adio! În locul sabiei verbului, mă exercit cu dalta condeiului, ridic o statuie lui Brâncuși, în aceste pagini monografice, și zidesc Pravila de la Craiova de care ținea amicul nostru așezat la Paris, printre străini, cu dalta, cu mistria și cu cobiliță. Eu nu mai port cobilița. Nu mai am nevoie. Copiii s‑au ridicat pe picioare proprii, pensia mi‑este prea mare (nevastă, sărăcuța de ea, a ajuns să nu mai vrea nimic…) pentru crăpelniță, și nici de glorie postumă nu‑mi pasă. Gloria mea actuală este imensă pe plaiurile Moldovei, în Transilvania și la București. Mă enervează și mă înspăimântă. Nici nu mai pot înainta pe Calea Victoriei din cauza lumii care încearcă să‑mi vorbească, să mă consoleze, să mă asigure de stimă. Pe Valea Oltețului și a Jiului am ajuns o mică legendă. (...) Mi s‑a dus buhul eroismului și se lansează povestea sfințeniei. Nu sunt sfânt, ci om, oltean cu Pravila de la Craiova la subțioară, în minte și în inimă. Am candidat la eroism și am eșuat”.
Petre Pandrea
Petre Pandrea (1904-1968), eseist, publicist și avocat din perioada interbelică. A fost arestat de patru ori în perioada 1940-1944, apoi, după venirea comuniștilor, între 1948-1952 și 1958-1964, fiind inclus în lotul Pătrășcanu, al cărui cumnatul era. Din manuscrisele confiscate de securitate și apoi redate familiei, au apărut „Memoriile mandarinului valah”, „Reeducarea de la Aiud. Jurnal penitenciar 1961-1964”, „Garda de fier. Jurnal de filosofie politica”, „Helvetizarea României”, „Crugul Mandarinului. Jurnal intim 1952-1958”, „Calugărul alb”, „Brâncusi. Amintiri și exegeze”.
