Miticul cadru obscen al împreunării dintre Uranus și Gaia rezonează cu sfruntata observație mai nouă că literatura fără filosofie e ca sexul fără partener. Ecou atât de mișcător încât, în Brâul cu strigături, ideile și mai miezoase, și mai găunoase se prind într-un joc îndrăcit, oferindu-și unele altora sprijin întru emanciparea de suportul convingerilor adânc împământenite. Dacă sfidarea pretinsei bune așezări și cuviințe constituie o formă efemeră de extaz eliberator, nărăvașele filoso-fojgăieli aeriene ale Brâului, deși la joasă altitudine (a se citi, larg accesibile), aspiră să reamenajeze nimic mai prejos decât spațiul conviețuirii. Un joc parțial serios, adică.
