Culegerea de comentarii aici înfățișate a însoțit un șir de 31 emisiuni la Radio România între 1 februarie și 30 august 2005. Tema ciclului era prezentarea unei integrale a Operei enesciene. Desigur, o integrală în adevăratul sens al cuvântului va fi trebuit să cuprindă eventual și cele câteva zeci de lucrări și fragmente de lucrări ale autorului scrise până la 16 ani. Noi am preferat să pornim de la opus 1, Poema romană, și, epuizând lucrările numerotate de autor, ca și piesele instrumentale de concurs nenumerotate, dar publicate de Enescu (flaut, viola, harpă cromatică, trompeta), am adăugat zece alte titluri, fie piese originale (precum Impromptu concertant, Sonată „Torso" ori în la minor), fie piese recuperate din schițe sau întregite în baza schițelor (exemplu: poemul vocal-orchestral Isis, Simfoniile IV și V). Ceea ce a dus totalul la aproape 50 de titluri, arătând de fapt adevăratele dimensiuni ale Operei. și, încă o dată, a fost vorba de „integrală"" într-un sens destul de relativ și mai degrabă pragmatic. Chiar și între piesele mai târzii s-ar fi putut oferi câteva titluri în plus, nu multe — evident, dar să zicem: Quartettsatz in Do (1906) sau fragmentele orchestrate din Suite châtelaine (1911). Nivelul la care am menținut comentariile este cel al iubitorului de muzică fără vreo pregătire specială. Am păstrat forma inițială, pentru a nu lua din spontaneitatea exprimărilor, fie ele oricât de sintetice. ( Pascal Bentoiu ) Ediția de față reproduce volumul apărut în urmă cu 10 ani sub îndrumarea și pe cheltuiala autorului. În prezeta ediție, ne-am rezumat la omogenizarea unor numerotări ale lucrărilor enesciene, mici actualizări de ordin lingvistic și la adăugarea unor note de subsol pe care le-am coniderat necesare pentru a facilita utilizarea lucrării, modificări pentru care am avut acordul autorului. La cererea autorului, am conservat ortografia qu din cuvinte precum quartet, quantet, aquarela sau quasi. Speram că lucrarea de față va fi, la fel ca precedentă, un instrument util tuturor celor care doresc să se familiarizeze cu opera marelui compozitor. Fragment: " Legendă pentru trompetă şi pian Cu Legenda pentru trompetă pian, ultima din cele patru piese scrise spre a fi propuse concurenţilor, la Conservatorul din Paris, Enescu se menţine la nivelul înalt (pentru categoria acestui gen de compoziţii) atins prin lucrarea pentru violă şi pian. Terminată în decembrie 1906, Legenda oferă o muzică foarte personală, deci foarte enesciană, ferm caracterizată melodic şi complexă armoniceşte. Alternează pasajele lente, de nuanţă elegiacă, şi cele mai rapide, solicitând intens abilităţile instrumentistului, şi demonstrând perfecta cunoaştere a posibilităţilor tehnice specifice. Multe lucruri nu ar mai fi de spus, însă doresc, totuşi, să atrag atenţia asupra preferinţei lui Enescu pentru timbrul şi calităţile speciale ale emisiunii la trompetă, preferinţă dezvăluită în diverse rânduri, însă cu osebire în lucrări mult posterioare, precum de pildă în Simfonia a V-a (schiţa finală e din 1941), sau, încă mai caracteristic, în lungul solo încredinţat acestui instrument în partea a III-a a Simfoniei de cameră din 1954. Pe aproape o jumătate de secol, predilecţia aceasta nu se dezminte, iar Legenda din 1906 este doar prima treaptă a urcuşului către patetica mărturisire din ultima compoziţie a Maestrului. "
