Text avangardist-poematic, un cine-verite din orizontul copilăriei, cu simbolistica revelației și rememorării... o retrăire cu impact emoțional, ca o amprentă generalizatoare care vrea să șteargă praful de pe sedimentele memoriei, aducându-le la lumină. - Ioan Viștea
Ne jucam pe strada mare la scări până se-ntunecă, strada mare are case-nșirate una lângă alta, case evreiești zice tata, casele se sprijină una de altă umăr la umăr perete-n perete că fetele de la Căpâlna se ajută între ele mai ales că n-au decât o gură și o gură și un ochi o ușă și un geam deci nu văd ele prea bine de aia se ajută se sprijină să nu cadă.
