„Parcurgerea voulumului bruiaj seamănă cu o plimbre prin pădure, noaptea, pe LSD: ratoni, bețivi, vulpi, homelesi, pisici și stări sufletești dintre cele mai abisale va întâlni cititorul în această excursie lirică la capătul căreia se află trezirea ți inevitabila revenire la real. E facinant modul în care George Chiriac reușește să țină în frâu acest delir feeric printr-un colaj format din referințe culturale, confesiuni și, mai ales, metafore smulse din registru (aparent) rigid al biologiei.„ - Robert Cincu ”Sînt un exemplar straniu din tribul ultimilor naturaliști, sînt un creion negru care zgîrie foaia cu desene toxice sub nasul lui Tim Burton, sînt un raton (adică vulpe-mutant), sînt o plantă carnivoră cu țesut neuronal crescută din malul lacului Walden”, ar putea să ne spună George Chiriac și - grație poemelor depozitate între copertele bruiajului- noi l-am crede. - Ștefan Manasia Fragment din volumul de poezii "Bruiaj" de George Chiriac: “Incursiuni Pășeam prin pădure ca într-un bar deschis. Când plecăm, nici măcar răsăritul nu mă mai putea studia. Marele Blank mental va fi invocat în curând. [...] Ca atunci când nu crezi că în viața vieților tale răsăritul nu o să-ți mai încălzească pupilele. Se așterne noaptea și toate luminile se resetează. Licuricii știu - ne obligă să fixăm pericolul cu privirea. Instalații de teamă printre crengi. Văd semne pe copaci și rămân să le deslușesc. Dacă rămân. Subtile salamandre în rondul de dimineață și câțiva șerpișori striviți pe drumul forestier. Aici se beau tot felul de băuturi și nimeni nu e intact.”
