„Bucla este organizată ca o biografie, mai mult, ca o apologie a personajului central, nea Gică, și că o monografie a lumii lui de carton și poleială, lumea ca frizerie. Mari viziuni romantice sunt reluate aici grotesc și parodic, adică în singurul fel în care mai pot fi reluate. Căci nea Gică nu este numai un personaj de desen animat. El este și o mască de clovn trist. Prin tot poemul, printre nenumărate mici detalii de o poezie sclipitoare, suflă un aer înghețat de singurătate. O nevoie disperată de dragoste, reprimată inițial și tot mai acută spre sfârșit, însoțește «victoriile» profesionale ale artistului frizeriei. Bucla este o carte umană, de «poezie-poezie», sensibilă și amuzantă, care poate fi citită de oricine, de la un copil la un cititor rafinat. Plăcerea lecturii o egalează aici pe cea din vechile volume optzeciste, pe care le mai deschid uneori cu nostalgie, suflând colbul de pe ele. (Mircea CĂRTĂRESCU) „Veți vedea, citind această carte, că nea Gică frizerul este la un moment dat atât de bun, atât de priceput, de faimos și de puternic, încât el și frizeria lui devin oarecum suspecți. Îl bănuim pe nea Gică de faptul că ar putea fi altcineva, mereu altcineva (și asta depinde de cel care citește). Oricum, acest frizer seamănă uneori atât de mult cu un om muritor, iar alteori pur și simplu are atâtea din tabieturile lui Dumnezeu însuși, încât chiar autorul ajunge să spună într-un vers: «Și nu de moarte mă tem, ci de frizeria ei».“ (Svetlana CÂRSTEAN) Când eram tânăr, era toamnă. știam că știi că te privesc. și am plecat ca prostul să învăț să fac bucle (un obicei al meu nenorocit de a complica lucrurile) în loc să vin la tine și să-ți spun te iubesc. Iar gleznele tale erau atât de lipite.
