Bucuresti

Cartea care ne-a așezat pe harta destinațiilor turistice. 80 de ani de la apariție Până la Paul Morand, scrierile despre București erau mai degrabă simple dări de seamă, importante pentru cercetători români, dar lipsite de ecou în rândul publicului din alte țări. Odată cu el însă, capitala României, cu umbrele ei istorice și cu prezentul ei pitoresc, cu contrastele ei și cu farmecul ei nespus, intră în atenția unui autor capabil s-o facă cunoscută lumii întregi. și asta pentru că impenitentul călător care a fost Paul Morand, autor a nenumărate cărți de călătorie în locuri exotice de pe întreg globul, e mai presus de orice un mare scriitor, care știe să privească și mai ales să înțeleagă, să coboare de la vastă panoramă la amănuntul plin de viață. Ca atare, observațiile sale despre frumusețea și deopotrivă despre „urâtul“ locului sunt atât de acute, încât chiar și astăzi cititorul are sentimentul că-l însoțește în călătoria sa prin timpul și spațiul Bucureștilor. O prospețime care nu e străină, desigur, de minunata limba în care Paul Morand își exprimă elogiile sau decepțiile, exclamațiile admirative sau ironice. La 80 de ani de la întâia apariție, Humanitas oferă București într-o traducere pe măsură, semnată de Emanoil Marcu, și cu imagini de epocă ce urmăresc meandrele scrisului lui Paul Morand. „Chiar dacă Bucureștiul nu e România, cum repeta românii care caută și găsesc în viața rustică și arta țărănească izvorul unic al geniului moldo-valah, orașul e totuși un minunat amestec de neamuri, chipuri, moravuri și aventuri. Jobene și căciuli scite de caracul, mașini americane și căruțe ostrogote defilează aici cu voioșie.“ „Morand e unul din rării scriitori nesomnambuli sau nehipnotizați de acest secol care a cunoscut totuși destui adormiți și halucinați... Uneori, el pare să scrie un pic la nimereală, e un suprarealist sec. Totul la el e mișcare, racursiu, este un înfipt surprinzător și sigur pe el... La Morand frapează extrema economie de mijloace, bruschețea ritmului, corespunzând perfect epocii de după Primul Război Mondial... Pentru mine este, evident, cel mai bun scriitor după Proust și Celine." (Philippe SOLLERS)