”Uneori mă gândesc nu numai cu nostalgie, ci și cu recunoștință la voievodul martir Constantin Brâncoveanu, cel care a tăiat orașul și a construit Podul Mogoșoaiei - Calea Victoriei de azi. De unde să fi știut nefericitul principe ca până la urmă drumul construit de el va deveni un fel de centru al vieții sociale și culturale a bucureștenilor? Cum să îi fi trecut lui prin minte, pe la 1700, că de-a lungul Podului, peste ani și ani, se vor deschide cele mai vestite restaurante, cafenele și alte localuri de petrecere? Și că existența lor se va împleti strâns cu cea a bucureștenilor? De unde și cum să fi intuit luminatul domn ca peste ani și ani, de-o parte și alta a drumului său către Târgoviște, se vor ridica palate, se vor înființa redacții de ziare și că pe aici va pulsa o necontenită viață la toate orele zilei și uneori ale nopții? Cum să-și fi imaginat Brâncoveanu că Podul Mogoșoaiei va face o carieră istorică, socială și culturală atât de îndelungată, de frumoasă și de bogată încât scriitorii, istoricii și gazetarii vremii îi vor consacra nu doar articole întâmplătoare și ocazionale, ci cărți întregi și numere întregi de almanahuri și publicații?” (Florentin Popescu)
