Bucureștii s-au dus, se duc, se vor duce. Fiecare zi șterge o trăsătură de pe fața marelui oraș, fiecare dimineață aduce una nouă. Așa e viața. Întotdeauna se vor găsi bucureșteni care vor plânge comorile pierdute ale orașului, întotdeauna se vor găsi alții care să disprețuiască tot ceea ce e vechi, indiferent dacă este frumos sau nu, și să se bucure de un nou chip al lui. Schimbat mereu, același dintotdeauna, București va rămâne în veacuri orașul de la întretăierea drumurilor între Est și Vest, cetatea care aparține în egală măsură Estului ca și Vestului. Un oraș care nu-și pierde nici o clipă identitatea, ci și-o îmbogățește. Poate că este așa sau poate că nu, dar asta vrem noi să credem, noi, cei care-l iubim. Henri Stahl, un roman de origine elvețiană și cu suflet de bucureștean, face parte dintre cei care și-au iubit fierbinte orașul. I-a cunoscut colțurile frumoase, i-a urmărit ființa ascunsă, s-a amuzat cu simpatie de defectele – ca și de calitățile – poporului său mărunt, s-a întristat de pierderea amănuntelor care-i dădeau farmec și s-a bucurat să pună în valoare ceea ce a rămas, în speranța că va rămâne în continuare. A făcut nemuritoare amintirile. Pentru că ele aduc o contribuție esențială la valoarea pe care se consideră că o are un oraș. Ele păstrează pentru viitor amprenta înaintașilor și dăruiesc urmașilor hrisoave de noblețe. Henri Stahl a lăsat Bucureștilor o carte nu numai necesară, ci și frumoasă cu adevărat. O carte scrisă cu inima. Ca atare, ea se adresează inimii bucureștenilor împătimiți, dar și celei a orășenilor care, grăbiți să-și trăiască zilele trepidante și lipsite de tihnă, încă nu au simțit magia unică a orașului. Citind-o, vi se va deschide o fereastră către o întreagă lume, o lume a noastră, fără de care am fi cu toții mai săraci. Fragment din volumul "Bucureștii ce se duc" de Henri Stahl: “Un francez mucalit afirmă că Bucarest vine de la Boue qui reste (noroi care rămâne), dar aceasta este evident o calomnie: Bucureștii a fost și este cel mai curat oraș din lume! Oricum ar fi, Bucureștii, cu boue qui reste sau fără, ne este drag pentru cât a pătimit, pentru câte amintiri trezește, pentru câtă munca inteligentă și avânturi generoase au pornit de aci. Cum s-or fi numit străzile actualei capitale pe la anul 1600 î.Hr., pe vremea când era o simplă așezare preistorică, cu strand pe lacul Fundeni, nu putem ști; și nici cum erau botezate străzile Cetății Dâmboviței pe vremea când, la 1473 și a doua oară la 1476, Ștefan cel Mare o asedia și răpea pe Doamna și pe frumoasa față a lui Radu cel Frumos, unind prin căsătorie dinastia Mușatinilor cu a Basarabilor, fapt de cea mai mare importanță istorică pentru că, de atunci înainte, un Domn al Moldovei, având și sânge muntean, putea domni atât în Moldova cât și în Muntenia și deci Ștefan cel Mare a făcut cel mai hotărâtor act în vederea viitoarei uniri a Principatelor Române. Știm însă că, pe vremea când, sub Mircea Ciobanul (1545), Bucureștii deveniseră capitala statornică a principatului muntean, numirea ulițelor se făcea, în mod firesc, după biserici, după porțile de intrare în cetate: Poartă de Fier, Poartă de Jos (unde începe azi Calea Șerban Vodă), Poarta de Sus a cetății (unde se întretaie strada Carol cu strada Smârdan); se făcea după podurile de pe Dâmbovița, după principalele stabilimente ale timpului: Jignita Domnească, Ulița Pușcăriei etc., după locurile unde se țineau târgurile: Ulița Târgului din Năuntru, Târgului de Sus , legate prin Ulița Mare (azi strada Lipscani), apoi după numirile breslașilor strânși în jurul palatului domnesc și bisericilor Curtea Veche și Sf. Anton (actuala Piață de Flori). Au rămas astfel până mai deunăzi vechile numiri: Ulița Blănarilor, Șelarilor, Cavafilor (cizmari), Covaci (fierarilor), Pânzărilor, Gaitan Hor, Ișlicarilor (azi strada Carol, fost strada Franceză) etc. Străzile se mai numeau după ținta principalelor artere de comunicație: Podul Brașovului (fosta Podul Mogoșoaiei devenită la 1877 Calea Victoriei), Podul Târgoviștei (azi Calea Griviței), Podul Beilicului, pe unde venea alaiul domnesc de la Constantinopole (Calea Șerban Vodă), Podul Târgului de Afară (Calea Moșilor) etc."
