Bucureștii în 1886. Din memoriile unui diplomat sârb. Orașul București se pretinde a fi Parisul Orientului Apropiat. El își are, fără îndoială, bulevardele sale, iar viața lui, iarna mai ales, este una foarte veselă. În înalta societate, limba franceză este cea obișnuită. Mi s-a spus că doamnele românce, dacă se roagă vreodată, o fac în limba franceză. Într-o zi mi-a fost prezentat un tânăr poet. Era vizibil iritat de faptul că mi-aș putea imagina că el ar scrie în frumoasă și muzicală limba română. – Oh, nu, dragul meu domn, mi-a spus el sarcastic, eu nu scriu niciodată în limba română. Poeziile mele sunt scrise în limba franceză. Eu cred că oricare bărbat sau femeie din înalta societate au fost educați în Franța și au trăit o vreme la Paris. Sunt bărbați și femei educați, familiarizați cu literatura franceză contemporană, dar, după toate aparențele, lipsiți de adevăratul French esprit ...- Chedomille Mijatovich Din Cuprins: ◊ România și conflictul bulgaro-sârb din 1885-1886 ◊ Conferința de Pace de la București ◊ Amintiri din București Fragment din cartea "Bucureștii în 1886" de Chedomille Mijatovich: "Într-o zi, eforturile Marilor Puteri de a-l convinge pe regele Milan să nu reînceapă războiul fură aproape zădărnicite. La începutul ședinței, Madjid Pașa mi-a spus că delegatul bulgar primise instrucțiuni să prezinte condițiile Bulgariei pentru încheierea păcii. Domnul Guechov mi-a înmânat peste masă o coală de hârtie albă, de mărimea unei hârtii concept, împăturită în patru. Am deschis-o. Ochii mei s-au oprit imediat pe al doilea articol, care declară că Serbia trebuia să plătească o indemnizație de 25 de milioane de franci. Am observat că mai erau câteva articole, însă nu am citit niciunul, cu excepția celui de al doilea articol. Vreme de o jumătate de minut am rămas stana de piatră, holbându-mă la prietenul meu Guechov. Apoi m-am ridicat, am stat cât de drept am putut și am vorbit cu cea mai profundă gravitate: - Domnule Delegat al Bulgariei, nu am citit toate articolele referitoare la condițiile de pace ale Bulgariei. Nu a fost necesar. A fost suficient ca eu să citesc numai articolul al doilea. Am constatat că Bulgaria are îndrăzneala să-i ceară Șerbiei să-i plă-tească o indemnizație de război. Instrucțiunile mele sunt foarte clare: dacă Bulgaria face o astfel de cerere, atunci eu trebuie să declar, și chiar declar formal, aceste negocieri de pace închise. Voi părăsi în câteva ore Bucureștii, iar războiul dintre Serbia și Bulgaria va reîncepe mîine dimineață, la orele șase."
