Bucureștiul a fost capitala cea mai încercată de către aviația inamică. Admiram cu atât mai mult stoicismul populației sale, Bucureștiul trecând, fără pregătire, de la bucuria de a trăi la un apocalips sângeros. Fiecare raid al avioanelor se soldă cu un număr mare de morți și răniți. Oroarea se prelungea prin băltoace sau pâraie de sânge pe străzi, prin cai în agonie care se zbăteau în mijlocul propriilor lor mădulare sau prin atelaje pornite în goană, după ce-și pierduseră vizitiii. Contele de Saint-Aulaire, ambasadorul Franței la București în 1916 Capitala avea, în după ‑ amiaza zilei de 25 septembrie, aspectul unui oraș peste care a trecut o mare catastrofă. În Piața Mare, la răspântia Caii Călărașilor cu str. Sf. Ioan Nou, în Bulevardul Maria în fața spitalului Brâncovenesc, în strada Covaci, la răspântia Bulevardului Elisabeta cu Calea Plevnei, spectacolul era sfâșietor. Strada e acoperită cu cadavre și cu răniți care se tânguiesc. Un martor ocular are, în Piața Mare, impresia muștelor moarte presărate pe hârtia insecticidă de pe o farfurie. Constantin Kirițescu
